Georgescu Dragos
Strigătul de furie al unui preot
Priveghiul este o tradiție profundă în multe culturi, având rădăcini adânci în obiceiurile de comemorare ale celor decedați. Este un moment de reculegere și omagiere a unei persoane care a trecut în neființă, oferind familiei, prietenilor și cunoscuților ocazia de a-și exprima respectul și dragostea pentru cel dispărut, dar și de a găsi consolare în comuniune.
„Priveghiurile noastre se transformă în beții curate. Acolo sunt glume proaste, porcării.”
Daniel Avram, un preot cunoscut pentru predicile sale, vorbește deschis despre ceea ce înseamnă priveghiul în ziua de azi.
„Iertați-mă, de cele mai multe ori, priveghiurile noastre se transformă în altceva…beții curate. Te duci seara la un priveghi…păi ce e acolo…acolo toate glumele proaste, acolo băutură, acolo porcării, numai pentru sufletul nu se gândește, la orice se gândește, numai la sufletului ăla care stă se plece în împărăția lui Dumnezeu, la Judecată nu se gândește nimeni..de aceea milostenia pe care o facem pentru ceea ce este pe Pământ fie pentru cei plecați în veșnicie trebuie să o facem așa cum trebuie, astfel degeaba ne chinuim, făcută în numele Domnului”, a spus preotul Daniel Avram pe TikTok.
@loredanasoare2Daniel Avram:priveghiurile ,un prilej de beție și glume proaste…
Priveghiul este, în esență, un act de recunoaștere a vieții celui plecat și a durerii celor rămași, jucând un rol important în procesul de doliu și oferind oportunitatea pentru exprimarea emoțiilor într-un cadru suportiv și respectuos. Aceste momente sunt cruciale pentru procesul de vindecare, permițând celor afectați de pierdere să împărtășească povestiri, să plângă împreună și să își exprime speranța și credința în continuarea vieții.
Preotul Daniel Avrem a vorbit și despre ceea ce înseamnă pomenirea morților.
„Exista credința asta total greșită care nu este a Bisericii, care nu aparține ortodoxiei care nu aparține Bibliei că mortul mănâncă. V-o spun după învățătură Sfintei Scripturi și a Sfintei Biserici: Mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie!
Și de aceea vedeți cum răspunde omul când îi dai ceva de pomană: Bogdaproste. Știți ce înseamnă bogdaproste? „Boje, boje” în limba slavonă veche însemna Dumnezeu, în numele Domnului însemna. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, nu pentru că mănâncă Gheorghe, nu mai mănâncă…îi dau o țuiculiă că îi plăcea, dați-i și un pachet de țigări”, a spus Preotul Daniel Avram de la Mănăstirea Turbați pe Tiktok.
Darea de pomană poate lua diverse forme, de la distribuirea de alimente (cum ar fi pâine, grâu, fructe, prăjituri sau mâncăruri gătite) până la oferirea de bani sau obiecte. De asemenea, pomana poate fi făcută nu doar pentru săraci, ci și pentru vecini, prieteni sau membri ai comunității, fiecare primind o parte din ceea ce se oferă, simbolizând astfel împărtășirea și comuniunea. Conceptul de pomană nu este limitat doar la creștinism. Practici similare se pot regăsi în multe alte religii și culturi. De exemplu, în Islam, „sadaqah” (caritatea) este o formă importantă de a oferi ajutor celor în nevoie, având și ea un impact spiritual asupra celui care dă. În hinduism, oferirea de hrană și alte daruri în scop caritabil este, de asemenea, un act respectat, care se crede că aduce beneficii karmice. Dincolo de ajutorul material oferit, darea de pomană are un profund impact spiritual și social. Ea întărește legăturile comunitare, promovează empatia și altruismul și ajută la construirea unei societăți mai echitabile și mai compasionează. Pentru cel care dă, actul de pomană este adesea văzut ca o purificare spirituală, o modalitate de a se apropia de divinitate și de a cultiva virtuți precum generozitatea și umilința.
