Grigore Madalina
Cutremurele devastatoare din Venezuela și Japonia, produse pe 24 iunie, au readus în discuție riscul seismic din România. Inginerul constructor Matei Sumbasacu, fondatorul platformei Re:Rise și activist pentru reducerea riscului seismic, a explicat pentru Adevărul.ro care sunt orașele cel mai expuse unui seism major și de ce consolidarea clădirilor progresează mult prea lent. Potrivit expertului, Bucureștiul, Ploieștiul, Craiova, Galați, Brăila, Constanța, Iași și Focșani vor întâmpina dificultăți majore la următorul cutremur puternic.
De ce este atât de greu de prezis un cutremur
Matei Sumbasacu a explicat, într-un interviu acordat Adevărul, că predicția seismică presupune identificarea anticipată a trei elemente esențiale. Primul este momentul exact în care se va produce cutremurul. Al doilea este localizarea și zonele care vor fi afectate. Al treilea este magnitudinea estimată.
„Aceste trei componente sunt indispensabile pentru ca o predicție să fie realmente utilă. În prezent, deși există cercetări inițiate încă din anii 1960-1970 referitoare la așa-numiții precursori seismici, principala dificultate constă în faptul că nu se cunoaște intervalul de timp dintre apariția acestor semnale și producerea seismului”, a explicat expertul, potrivit ziare.com.
Semnalele de precursor pot apărea cu câteva ore înainte de un cutremur, dar și cu câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Această incertitudine face predicția seismică practic imposibilă în forma utilă populației.
Câte șantiere de consolidare are Bucureștiul și câte ar trebui să aibă
Situația clădirilor cu risc seismic din București rămâne una dintre cele mai mari vulnerabilități ale țării. Potrivit lui Sumbasacu, în prezent sunt deschise aproximativ zece șantiere de consolidare a clădirilor publice prin Programul Național de Consolidare.
Problema este că numărul este cu mult sub necesar. „Pentru ca avansul să fie proporțional cu amploarea necesarului, am avea nevoie, probabil, de 50 până la 100 de astfel de șantiere active simultan”, a subliniat inginerul.
Doar în București există sute, ba chiar mii de clădiri care necesită intervenții de consolidare, iar progresele sunt total insuficiente față de ce ar fi necesar. Sumbasacu atrage atenția că procesul de consolidare va dura zeci de ani, chiar și în cel mai optimist scenariu. Fiecare an pierdut înseamnă o populație mai vulnerabilă la un seism major.
Care sunt orașele din România cel mai expuse unui seism major
Cutremurele vrâncene definesc hazardul seismic al României. Un cutremur major se resimte puternic în regiunile extracarpatic, adică în Moldova, centrul țării, sudul, sud-vestul și estul. În aceste zone, mișcarea seismică poate fi deosebit de violentă.
„Pe lângă București, putem enumera orașe precum Ploiești, Craiova, Galați, Brăila, Constanța și Iași, dar și municipiile mai mari din apropierea zonei Vrancei, cum ar fi Focșaniul — toate aceste centre urbane vor întâmpina dificultăți majore la următorul cutremur mare”, a declarat Sumbasacu.
Capitalei îi revine un risc special, dat de concentrarea populației și a fondului de clădiri vechi, multe dintre ele cu risc seismic ridicat și neconsolidate. Un seism major ar pune presiune uriașă pe serviciile de urgență și pe capacitatea de a gestiona simultan sute sau mii de situații critice.
Orașele mici, mai vulnerabile decât marile centre urbane
Situația orașelor mici este și mai îngrijorătoare decât cea a marilor centre urbane. Resursele financiare și logistice disponibile pentru a face față unui dezastru seismic sunt extrem de limitate în localitățile de dimensiuni medii.
„În orașele mai mici — localități precum Vălenii de Munte, Moreni sau Câmpina, care au blocuri și construcții vechi — colapsul a două-trei clădiri ar putea paraliza complet atât serviciile de intervenție, cât și procesele de reconstrucție, recuperare și redresare. Aceste localități nu dispun de resursele financiare necesare pentru a reconstrui astfel de blocuri”, a avertizat expertul.
Ca termen de comparație, inginerul a dat exemplul unui bloc din Rahova, al cărui colaps a generat dificultăți uriașe cu relocarea oamenilor și refacerea clădirii. „Imaginați-vă ce ar însemna aceeași situație pentru o primărie de dimensiunea unui oraș mediu, al cărei buget total anual este de aproximativ 10 milioane de euro, în condițiile în care reconstrucția unui singur bloc costă aproximativ aceeași sumă”, a explicat Sumbasacu.
Ce poate face fiecare cetățean pentru a reduce riscul seismic
Dincolo de responsabilitățile autorităților, Matei Sumbasacu subliniază că pregătirea comunităților este vitală. Indiferent de cât de bine antrenate sunt serviciile de urgență, comunitatea locală este întotdeauna prima care intervine după un cutremur.
„Fiecare dintre noi trebuie să reflecteze la rolul său în comunitatea în care locuiește, muncește sau învață. Să ne gândim cum putem contribui, ce putem face pentru a ne ajuta semenii și să începem să reconstruim legăturile comunitare în România, să ne cunoaștem mai bine cu vecinii”, a declarat fondatorul Re:Rise.
Expertul propune o acțiune concretă și accesibilă: organizarea unei întâlniri cu vecinii. „Este o acțiune extrem de eficientă, relativ ușoară și chiar plăcută de reducere a riscului seismic. Dacă reușim să schimbăm această atitudine și să facem ca românilor să le pese din nou de cei din jur, vom depăși mult mai bine următorul mare cutremur”, a conchis Sumbasacu.
Dezbaterea privind riscul seismic din România a fost declanșată de cutremurele puternice din 24 iunie, care au lovit simultan Venezuela și Japonia, cu magnitudini între 6,9 și 7,5 grade pe scara Richter. Bilanțul din Venezuela a ajuns la peste 235 de morți, 4.300 de răniți și zeci de mii de persoane date dispărute.
