Georgescu Dragos
Decizia pronunțată de Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul fostului judecător Cristi Danileț reprezintă unul dintre cele mai importante momente juridice ale ultimilor ani pentru sistemul judiciar românesc și pentru standardele europene privind libertatea de exprimare a magistraților.
România a pierdut un proces la CEDO din cauza Liei Savonea. Judecătoarea a dat în judecată un fost magistrat pentru postările de pe Facebook
După un parcurs lung și tensionat, Cristi Danileț a câștigat definitiv procesul intentat statului român, Curtea stabilind, cu o majoritate de 10 voturi la 7, că România a încălcat articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează libertatea de exprimare.
Hotărârea este definitivă și obligatorie pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv România, iar implicațiile sale depășesc cu mult cazul individual al fostului judecător. Practic, Marea Cameră a trasat o linie clară între obligația de rezervă a magistraților și dreptul acestora de a participa la dezbateri publice pe teme de interes general, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale.
Cazul își are originea în anul 2019, într-un context politic extrem de tensionat, marcat de modificările aduse legilor Justiției de guvernarea PSD și de proteste masive ale magistraților și societății civile. În acel moment, Cristi Danileț era judecător în funcție și o voce extrem de activă în spațiul public, cunoscut pentru pozițiile sale ferme în favoarea independenței Justiției.
Consiliul Superior al Magistraturii, prezidat atunci de Lia Savonea – actuala președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – a decis sancționarea disciplinară a lui Danileț. Sancțiunea a constat în reducerea salariului cu 5% pentru o perioadă de două luni, pentru două postări publicate pe Facebook în luna ianuarie 2019.
Decizia CSM a fost ulterior contestată de Danileț, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat sancțiunea, printr-o hotărâre definitivă pronunțată în mai 2020. Rămas fără alte căi de atac interne, magistratul a decis să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cele două postări incriminate
Motivarea sancțiunii disciplinare s-a bazat pe două postări distincte, considerate de CSM ca fiind incompatibile cu statutul de magistrat.
Prima postare făcea referire la un interviu acordat de Claudiu Sandu, pe atunci prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în care acesta critica dur atacurile politice asupra Justiției. Danileț a distribuit interviul și a adăugat propriul comentariu:
„Iată, ăsta procuror cu sânge în instalație: vorbește deschis despre infractori periculoși în libertate, despre ideile proaste ale guvernanților în modificarea legilor Justiției, despre linșajele împotriva magistraților!”
CSM a apreciat că expresia „sânge în instalație” ar depăși limitele decenței și ale rezervelor impuse magistraților, considerând-o incompatibilă cu funcția de judecător.
A doua postare incriminată era și mai controversată. În plin context al disputelor privind statul de drept, Danileț a citat un articol din Constituția României, mai exact articolul 118, care prevede că „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului, pentru garantarea (…) democraţiei constituţionale”. CSM a interpretat această postare ca fiind o posibilă instigare la revoltă armată împotriva autorităților publice, o interpretare care a stârnit numeroase controverse în mediul juridic.
Drumul către Strasbourg
După epuizarea căilor de atac interne, Cristi Danileț a sesizat CEDO, invocând încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare. Procesul de la Strasbourg a devenit rapid unul de referință, fiind atent urmărit atât în România, cât și în alte state europene.
În februarie 2024, un complet de șapte judecători ai Curții Europene a Drepturilor Omului i-a dat dreptate fostului judecător român. Instanța a stabilit că autoritățile române nu au oferit „motive relevante și suficiente” pentru a justifica ingerința în libertatea de exprimare a reclamantului și a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție.
Este esențial de subliniat că Danileț nu a solicitat despăgubiri morale sau materiale, considerând că recunoașterea oficială a încălcării drepturilor sale este suficientă. În mod normal, acest lucru ar fi putut încheia definitiv litigiul.
Cu toate acestea, Guvernul României a decis să atace hotărârea la Marea Cameră a CEDO, forul suprem al Curții, ale cărui decizii sunt definitive și nu mai pot fi contestate. Potrivit unor surse guvernamentale, această decizie nu a fost una pur tehnică, ci rezultatul unor presiuni intense exercitate de Consiliul Superior al Magistraturii, interesat să evite un precedent care ar fi pus sub semnul întrebării propriile practici disciplinare.
La momentul formulării recursului la Marea Cameră, ministru de Externe era Luminița Odobescu, iar prim-ministru Marcel Ciolacu, însă decizia a fost susținută instituțional și dincolo de acest cadru guvernamental.
Mai multe organizații non-guvernamentale au intervenit în cauză prin memorii de tip amicus curiae, în sprijinul poziției Guvernului României. Printre acestea s-a numărat Transparency International România, organizație în ale cărei structuri de conducere se regăsește Victor Alistar, actual purtător de cuvânt al Liei Savonea la Înalta Curte. De asemenea, FACIAS, fundație cunoscută pentru apropierea de interesele omului de afaceri Dan Voiculescu, a susținut argumentele Guvernului la Strasbourg.
Decizia definitivă a Marii Camere
În pofida acestor intervenții, Marea Cameră a CEDO a confirmat verdictul inițial. Cu 10 voturi pentru și 7 împotrivă, Curtea a stabilit că sancționarea lui Cristi Danileț a reprezentat o ingerință nejustificată în libertatea sa de exprimare.
Avocata Nicoleta Popescu, cea care l-a reprezentat pe Danileț la Strasbourg, a explicat că hotărârea are un impact major asupra întregului spațiu juridic european. Potrivit acesteia, decizia clarifică faptul că, deși magistrații sunt supuși unei obligații de rezervă, ei au dreptul să participe la dezbateri publice și să comenteze chestiuni de interes general, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale.
Standardele stabilite de Marea Cameră devin astfel obligatorii pentru toate statele membre ale Consiliului Europei, având valoare de normă juridică europeană.
Hotărârea reprezintă un moment-cheie în jurisprudența CEDO privind articolul 10 și statutul magistraților. Ea are potențialul de a redefini limitele libertății de exprimare pentru judecători și procurori, consolidând rolul acestora ca participanți activi la viața democratică, nu doar ca funcționari izolați de realitatea socială.
În același timp, verdictul pune sub semnul întrebării modul în care autoritățile române au folosit mecanismele disciplinare pentru a sancționa opinii critice exprimate în spațiul public. Faptul că România a fost condamnată definitiv într-un astfel de caz ridică semne de întrebare serioase asupra practicilor CSM și asupra rolului Înaltei Curți în validarea acestora.
Un caz simbol pentru Justiția română
Deși Cristi Danileț nu mai este judecător în prezent, cazul său rămâne unul simbolic pentru lupta privind libertatea de exprimare în sistemul judiciar. Decizia Marii Camere nu îl reabilitează doar pe el ca persoană, ci transmite un mesaj clar către toți magistrații din Europa: exprimarea opiniilor pe teme de interes public, chiar și incomode pentru putere, este protejată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În final, cazul Danileț devine un reper juridic major, care va fi invocat în viitoarele litigii privind statutul magistraților, echilibrul dintre rezervă și libertate de exprimare și limitele legitime ale sancțiunilor disciplinare într-o societate democratică.
