Georgescu Dragos
România ar putea adăuga în curând o nouă zi liberă în calendarul sărbătorilor legale. Un proiect de lege care propune declararea datei de 10 mai drept zi nelucrătoare a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, făcând un pas important spre adoptare. Dacă inițiativa va trece și de votul Parlamentului, românii vor putea sărbători în fiecare an, la 10 mai, una dintre cele mai încărcate date din istoria modernă a statului român — o dată cu nu mai puțin de trei semnificații naționale majore, toate legate de figura fondatoare a Regelui Carol I.
Românii ar putea avea o nouă zi liberă. A primit deja aviz faborabil. Comuniștii au eliminat ziua din prim plan în perioada condusă de Ceaușescu
Puține zile din calendar pot revendica o asemenea densitate istorică precum 10 mai. Inițiatorii proiectului de lege subliniază că această dată concentrează trei momente esențiale din procesul de construcție a statului român modern, desfășurate pe parcursul a 15 ani — între 1866 și 1881 — și unite de aceeași figură centrală: Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, principele de origine germană care a devenit întemeietorul dinastiei române și unul dintre cei mai importanți conducători din istoria țării. Comuniștii au eliminat-o din prim plan în acea perioadă.
Primul moment este 10 mai 1866, ziua în care Principele Carol I a sosit în România și și-a început domnia. România traversa atunci o perioadă de instabilitate politică acută, iar aducerea unui principe din o familie regală occidentală recunoscută era văzută ca soluția pentru consolidarea unui stat tânăr, aflat sub suzeranitate otomană, dar cu ambiții clare de independență și modernizare europeană. Sosirea lui Carol I a marcat practic începutul unui proiect de stat modern, cu instituții, armată, infrastructură și cod civil inspirate din modelele occidentale.
Al doilea moment este 10 mai 1877, când Carol I a semnat actul de independență față de Imperiul Otoman. Cu o zi înainte, pe 9 mai, Mihail Kogălniceanu citise Declarația de Independență în fața Parlamentului — un moment de curaj politic extraordinar, dat fiind că Imperiul Otoman era încă o putere regională redutabilă. Pe 10 mai, Carol I a semnat actul, asumându-și personal și instituțional responsabilitatea acestui pas ireversibil. Independența nu era doar proclamată, ci asumată solemn de șeful statului. Ea a fost pecetluită ulterior prin sacrificiile din Războiul de Independență din 1877-1878, în care armata română a luptat alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman.
Al treilea moment este 10 mai 1881, când România a fost proclamată regat, iar Carol I a devenit primul rege al României. Această transformare nu era una pur simbolică — ea consolida recunoașterea internațională a statului român, îi conferea o poziție mai clară în concertul european al puterilor și marca finalizarea unui proiect de construcție statală început cu 15 ani înainte.
Înainte de instaurarea regimului comunist, ziua de 10 mai era cea mai importantă sărbătoare națională a României. Era celebrată cu parade militare, ceremonii oficiale, festivități publice și un sentiment colectiv de mândrie națională. Era, în esență, echivalentul a ceea ce reprezintă astăzi 1 Decembrie — o zi în care românii sărbătoreau existența și identitatea statului lor.
Odată cu preluarea puterii de către comuniști și abolirea monarhiei în decembrie 1947, ziua de 10 mai a fost eliminată din calendarul oficial și marginalizată sistematic din memoria publică. Regele și tot ce reprezenta el — dinastia, tradițiile monarhice, legătura cu Occidentul, istoria modernă a statului — au devenit subiecte interzise sau distorsionate în discursul public al regimului. Ziua de 1 Decembrie a fost promovată treptat ca zi națională, iar 10 mai a rămas o dată despre care generații întregi de români au crescut fără să știe aproape nimic.
Această ștergere deliberată din memoria colectivă explică în mare parte de ce, după 1989, reabilitarea lui 10 mai a fost un proces lent și parțial. Chiar și în democrație, data a rămas mai degrabă în zona comemorărilor restrânse și a cercurilor interesate de istoria monarhiei, fără să redevină o sărbătoare populară cu adevărat asumată.
Proiectul de lege și avizul Consiliului Legislativ
Inițiativa legislativă actuală propune introducerea zilei de 10 mai în lista sărbătorilor legale prevăzute de Codul muncii, ceea ce ar transforma-o dintr-o dată istorică oarecum uitată într-o zi liberă cu statut oficial, similară celorlalte sărbători naționale și religioase din calendar.
Avizul favorabil al Consiliului Legislativ reprezintă un pas semnificativ în procesul legislativ. Consiliul Legislativ este organismul consultativ al Parlamentului care verifică conformitatea proiectelor de lege cu Constituția și cu restul legislației în vigoare. Un aviz favorabil înseamnă că proiectul nu ridică probleme de constituționalitate sau de tehnică legislativă și poate merge mai departe spre dezbatere și vot în Parlament. Nu garantează adoptarea, dar validează faptul că inițiativa este corect formulată din punct de vedere juridic.
Decizia finală aparține parlamentarilor, care vor trebui să voteze proiectul în ambele camere. Dat fiind că măsura nu implică costuri bugetare directe semnificative și că are o justificare istorică solidă, șansele de adoptare există — dar procesul legislativ din România este imprevizibil, iar proiectele cu aviz favorabil pot rămâne blocate luni sau ani fără a fi supuse votului.
Dacă proiectul va fi adoptat, 10 mai se va adăuga unei liste deja consistente de sărbători legale nelucrătoare. În prezent, românii beneficiază de zile libere la 1 și 2 ianuarie, Bobotează și Sfântul Ioan, 24 ianuarie — Ziua Unirii Principatelor Române, Vinerea Mare, Paști, 1 mai — Ziua Muncii, Rusalii, 1 iunie — Ziua Copilului, 15 august — Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie — Sfântul Andrei, 1 decembrie — Ziua Națională a României și 25-26 decembrie — Crăciunul.
Adăugarea lui 10 mai ar aduce numărul total al zilelor libere legale la un nivel comparabil cu media europeană, fără a fi o situație excepțională. Multe state europene au între 12 și 14 zile libere legale pe an, iar România se înscrie deja în această medie. Impactul economic al unei zile libere suplimentare este real, dar modest — estimările economice arată că o zi liberă legală reduce cu câteva zecimi de procent productivitatea lunară, un cost considerat de obicei acceptabil față de beneficiile sociale și simbolice ale sărbătorilor naționale.
De ce contează această decizie dincolo de ziua liberă
Discuția despre 10 mai nu este, în fond, doar despre o zi liberă în plus. Este despre cum România alege să-și recupereze și să-și asume propria istorie — inclusiv acele capitole pe care regimul comunist le-a șters sau le-a deformat. Readucerea lui 10 mai în calendarul oficial ar fi un gest de reparație simbolică față de o dată care a fost, timp de opt decenii, sărbătoarea cea mai reprezentativă a statului român modern.
Există voci care consideră că această zi ar trebui să fie, de fapt, principala sărbătoare națională a României — nu pentru a înlocui 1 Decembrie, ci pentru că reprezintă momentul de debut al proiectului de stat modern, independent și orientat spre valorile europene. Altele argumentează că 1 Decembrie — Ziua Marii Uniri din 1918 — are o semnificație mai cuprinzătoare, legată de reunirea tuturor românilor într-un singur stat, și că nu are sens să existe o competiție între cele două date.
Indiferent de această dezbatere, un lucru este cert: o generație întreagă de români a crescut fără să știe ce s-a întâmplat pe 10 mai 1866, pe 10 mai 1877 și pe 10 mai 1881. Dacă adoptarea acestei legi va determina măcar o parte dintre ei să se întrebe de ce există această zi liberă și să descopere răspunsul, atunci recuperarea memoriei istorice va conta mult mai mult decât ziua liberă în sine.
