Ene Valentina
Sfântul Nectarie, denumit și „Taumaturgul”, a fost binecuvântat cu darul săvârșirii minunilor, un har divin ce l-a consacrat în inimile credincioșilor. În 2002, el a devenit protectorul Mănăstirii Radu Vodă din București, unde părticele din moaștele sale sunt ținute într-o raclă specială. Această mănăstire devine un loc sacru, adăpostind nu doar relicvele sfântului, ci și speranțele și rugăciunile celor aflați în suferință sau necaz.
Printre minunile care i-au fost atribuite Sfântului Nectarie se numără aducerea ploii în timpul unei mari secete din insula Eghina. Această intervenție divină a salvat recoltele și a asigurat hrana pentru toți locuitorii, cucerind devotamentul oamenilor pentru acest sfânt ales al Duhului Sfânt. De-a lungul timpului, Sfântul Nectarie a devenit o sursă de speranță și ajutor pentru cei aflați în nevoi.
Cine a fost Sfântul Nectarie
În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii ortodocși aduc omagiu Sfântului Nectarie, cunoscut și sub numele de Taumaturgul sau Vindecătorul. Născut în apropierea Constantinopolului în anul 1846, acest sfânt a devenit un izvor de binecuvântare pentru cei suferinzi, fiind recunoscut mai ales pentru puterea sa de a aduce însănătoșire celor afectați de cancer și pentru a răspunde rugăciunilor femeilor incapabile să aibă copii.
Canonizarea Sfântului Nectarie Taumaturgul în 1961 a fost o recunoaștere oficială a sfințeniei sale. În timpul vieții, el a devenit celebru pentru minunile săvârșite prin rugăciunile arzătoare și pentru darul său de a vindeca. După trecerea sa la cele veșnice în noaptea de 8 noiembrie 1920, mormântul său de la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina a devenit un loc de pelerinaj pentru credincioși.
Rugăciunea către Sf. Nectarie
O rugăciune deosebit de puternică către Sfântul Nectarie îi aduce mulțumire pentru binecuvântările sale tămăduitoare. Credincioșii, în semn de smerenie și încredere în puterea divină a sfântului, îngenunchează în fața lui, implorându-l să mijlocească în fața lui Hristos pentru eliberare de suferințe și necazuri.
„O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre.
Ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus-pinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm să ne vii în ajutor. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.
Îngenunchind, ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi cu rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.
