Rugăciunea scrisă de însuși Arsenie Boca. E bine să o rostești zi de zi

Arsenie Boca este unul dintre cei mai apreciați monahi, la mormântul său adunându-se în fiecare an mii de oameni. Mai mult, se discută despre canonizarea acestuia, mulți considerând că el a trăit viața unui sfânt.

Cine a fost părintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai iubiți duhovnici și lu cu numele acestuia este legat de mănăstirea Prislop unde are și mormântul. De ani de zile, după moartea acestuia mormântul a devenit loc de pelerinaj pentru creștini.

Duhovnicul a fost considerat de mulți un adevărat sfânt și, în ultimii ani, această credință a fost întărită datorită tuturor mărturiilor despre minunile săvârșite de Arsenie Boca. Despre el se spune că avea o putere vindecătoare și avea un mod specific de a privi în sufletele oamenilor. Există numeroase mărturii de asemenea despre vindecările miraculoase făcute de Arsenie Boca. Se spune că el a vindecat și un după ce l-a spovedit.

O altă minune despre care se vorbește și care este atribuită lui Arsenie Boca este că a înfăpuit vindecare miraculoasă. Un copil ce era pe jos, nu s-a ridicat atunci când părintele a ieșit din biserică, spre deosebire de toți ceilalți oameni. Unchiul copilului a povestit că acesta n-a mers niciodată. Copilul l-a prins de mână cu un deget pe părinte și s-a ridicat în picioare. Un bărbat pe nume Ionică Morar mărturisește că a fost de față.

Rugăciunea lui Arsenie Boca. Este scrisă de el și o rostea zilnic

“Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric.

Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut loc în care Te ţinem flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi rupe lacatul, pune dragostea în inimile noastre, rupe spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.