Saghin Sabrina
Sâmbăta lui Lazăr, cunoscută și sub numele de Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, este o zi cu o puternică semnificație religioasă și spirituală în tradiția ortodoxă românească. Aceasta reprezintă ultima zi de pomenire a celor adormiți înainte de Paște, un moment de aducere aminte a celor plecați dintre noi, dar și un prilej de recunoștință și speranță pentru sufletele acestora.
În 2025, Sâmbăta lui Lazăr va fi marcată pe 12 aprilie, iar în această zi, credincioșii obișnuiesc să aducă ofrande și să participe la tradiții și obiceiuri care au fost transmise din generație în generație.
Obiceiuri tradiționale în Sâmbăta lui Lazăr: Pomană și daruri pentru cei adormiți
În Sâmbăta lui Lazăr, credincioșii din întreaga țară aduc la biserică daruri pentru a le sfinți și pentru a le împărți în memoria celor adormiți. Printre produsele de pomană se numără coliva, plăcintele de post, colacii, fructele, vinul, zahărul, uleiul și alte alimente de bază. Fiecare dintre aceste ofrande are o semnificație simbolică, menită să aducă alinare și pace sufletelor celor plecați. Coliva, preparată din grâu fiert, simbolizează viața veșnică și învierea, iar plăcintele și colacii reprezintă hrană spirituală oferită celor din lumea de dincolo.
În unele zone din țară, se obișnuiește ca oamenii să aducă și pachete cu mâncare gătită de post, care sunt distribuite celor nevoiași. De asemenea, la începutul Postului Paștelui, credincioșii aduc la biserică alimente și bunuri precum grâu, făină, ulei, bani și pomelnice pentru sărindare, adică pentru rugăciuni de pomenire ce se fac timp de 40 de zile. Grâul adus este folosit pentru a prepara coliva specială, care va fi împărțită în Sâmbăta lui Lazăr, continuând astfel tradiția pomenirii celor adormiți înainte de Înviere.
Plăcintele lui Lazăr: Tradiții și legende populare
Una dintre cele mai vechi și îndrăgite tradiții din Sâmbăta lui Lazăr este prepararea plăcintelor speciale, numite „Plăcintele lui Lazăr”, care sunt gătite de femei în această zi pentru a fi oferite de pomană. Tradiția plăcintelor este legată de o legendă populară potrivit căreia Lazăr, unul dintre personajele biblice ale Noului Testament, ar fi murit din cauza faptului că mama sa nu i-a pregătit plăcinte, fiind prea ocupată cu torsul. Pentru a nu repeta greșeala, în multe sate din România, femeile nu torc în această zi, pentru a nu tulbura sufletele celor adormiți, care, conform credinței populare, „așteaptă la porțile Raiului”.
De asemenea, tradiția preparării plăcintelor este un simbol al ospitalității și al solidarității față de cei care au plecat dintre noi. În multe comunități rurale, acest obicei este păstrat cu sfințenie, iar plăcintele sunt făcute din ingrediente simple, dar cu o încărcătură emoțională și religioasă profundă. În anumite regiuni, plăcintele sunt modelate într-o formă simbolică, care reflectă speranța în viața veșnică și în renașterea celor adormiți.
Lăzărelul și colindele de Florii: Simboluri ale învierii și renașterii
Sâmbăta lui Lazăr este, de asemenea, marcată de tradiții și obiceiuri care se leagă de Lăzărelul, un obicei specific sudului țării, care are rădăcini adânci în mitologia românească. Lăzărelul este un ritual ce simbolizează moartea și renașterea lui Lazăr, în strânsă legătură cu Învierea lui Hristos. Fetele tinere din sat se îmbracă în alb, una dintre ele fiind aleasă să joace rolul „Lăzăritei”, care este costumată în mireasă, simbolizând astfel trecerea din moarte la viață. Această datină evocă un vechi cult al vegetației, legat de ideea de moarte și renaștere a naturii primăvara.
În aceeași perioadă, în multe zone ale țării, se practică obiceiul „mergului cu Vaiul”, un alt obicei tradițional legat de Sâmbăta lui Lazăr. Fetele tinere, împodobite cu salcie sfințită, merg din poartă în poartă, colindând și cântând colinde de Florii. Aceste colinde sunt pline de simboluri, povestind despre viața și moartea lui Lazăr, dar și despre Învierea lui Hristos. Fetele sunt răsplătite cu ouă, care simbolizează viața și învierea, iar în unele regiuni, ouăle sunt vopsite și folosite ulterior în săptămâna mare pentru a marca Paștele.
Tradițiile de Florii și obiceiurile copiilor
În Sâmbăta lui Lazăr, în mod special de Florii, copiii din multe sate colindă cu crenguțe de salcie sfințită, aducând cu ele un mesaj de sănătate și belșug pentru gospodăriile vizitate. Colindele de Florii sunt însoțite de urări de bine și prosperitate pentru cei care le primesc. În această zi, casele sunt împodobite cu ramuri de salcie, iar gospodarii spun, plini de credință: „Vă așteptăm și la anul!” Aceste obiceiuri, deși vechi, au o mare valoare simbolică și spirituală, subliniind legătura puternică dintre om și natură, dar și între viu și adormit.
În unele regiuni ale țării, se păstrează tradiții arhaice legate de florile primăverii și de purificarea spirituală. De exemplu, fetele din sat preparau, în noaptea de Florii, o apă specială cu busuioc și fire din ciucurii unei năframe furate de la o înmormântare. Această apă era folosită pentru a se spăla pe cap în dimineața de Florii, pentru a avea părul frumos și sănătos. Apa rămasă era aruncată la rădăcina unui pom roditor, ca simbol al unei vieți pline de roade. În alte regiuni, se spune că este bine să nu te speli pe cap în această zi, pentru a nu „încărunți” precum pomii în floare.
O zi de aducere aminte și speranță
Sâmbăta lui Lazăr este o zi cu o profundă încărcătură spirituală, care adună tradiții, obiceiuri și credințe străvechi legate de moarte, renaștere și Înviere. Este o zi în care românii își aduc aminte de cei adormiți și le oferă daruri simbolice, în speranța că sufletele lor vor găsi odihnă și pace. Tradițiile din această zi, de la pregătirea plăcintelor și colivelor, la obiceiurile de Lăzărel și colindele de Florii, sunt o modalitate de a păstra vii legăturile spirituale cu cei plecați și de a ne apropia de sărbătoarea Învierii. Fiecare gest, fiecare tradiție are rolul de a înfrumuseța această zi și de a o transforma într-un moment de reflecție și comuniune spirituală.
