Mirela Loșniță
În inima Bucovinei, acolo unde liniștea mănăstirilor se împletește cu mirosul inconfundabil al mâncărurilor tradiționale, călugării de la Mănăstirea Putna păstrează cu sfințenie o rețetă de sarmale care a devenit, în timp, un adevărat simbol culinar al zonei. Departe de agitația orașelor, în bucătăriile lăcașului de cult, mâncarea nu este doar hrană pentru trup, ci și pentru suflet, iar sarmalele lor sunt dovada vie a acestui crez.
Călugării spun că rețeta sarmalelor lor datează de peste un secol și a fost adaptată de-a lungul timpului, păstrând însă secretul care le oferă gustul unic. Nu este vorba doar de modul de preparare sau de răbdarea cu care sunt gătite, ci și de un ingredient mai puțin obișnuit, dar care schimbă complet aroma finală.
Sarmale delicioase după rețeta călugărilor de la Mănăstirea Putna
Spre deosebire de rețetele clasice, sarmalele de la Putna includ în compoziția de carne și legume puțină scorțișoară măcinată. Poate părea neobișnuit, însă această mirodenie, folosită cu moderație, oferă umpluturii o notă caldă, discret dulce, care se potrivește perfect cu aroma verzei murate sau a frunzelor de viță-de-vie.
Călugării spun că acest ingredient a fost introdus în rețetă de un frate venit din Grecia, în urmă cu mai bine de 50 de ani. Obișnuit să folosească mirodenii mediteraneene, acesta a adaptat gusturile din zona lui la bucătăria românească, iar combinația a rămas până astăzi un element definitoriu pentru sarmalele de la Putna.
Cum se prepară sarmalele după rețeta de la Putna
Baza umpluturii este formată din carne de porc și vită, amestecate în proporții egale, pentru un echilibru între grăsime și suculență. Se adaugă ceapă călită în ulei de floarea-soarelui, orez spălat bine, morcov ras fin, sare, piper, cimbru uscat și pătrunjel verde tocat. La final, se pune vârful de linguriță cu scorțișoară, ingredientul secret care dă aroma deosebită.
Frunzele folosite sunt, de regulă, de varză murată, pregătită chiar în mănăstire, în butoaie mari de lemn. Iarna, când varza este la îndemână, gustul este autentic, însă vara, călugării aleg frunze de viță-de-vie opărite ușor, pentru a păstra tradiția preparatului tot anul.
Sarmalele se așază în straturi într-o oală mare de lut, cu bucăți de afumătură printre ele, frunze de varză și foi de dafin. Se toarnă peste ele un amestec de bulion de casă, apă și puțin ulei, apoi se lasă la fiert molcom, pe plită, timp de câteva ore.
Gustul care îi aduce pe pelerini înapoi
Pentru pelerinii care trec pragul Mănăstirii Putna, sarmalele nu sunt doar o masă consistentă după slujbe, ci o experiență care le rămâne în memorie. Mulți se întorc special pentru a le gusta din nou, iar călugării le servesc adesea alături de mămăligă fierbinte și smântână de casă.
În post, rețeta este adaptată cu umplutură de ciuperci, orez și nucă măcinată, dar și aici scorțișoara își găsește locul, adăugând un parfum discret care transformă sarmalele vegetale într-un preparat memorabil.
Pentru călugării de la Putna, gătitul nu este doar o îndatorire zilnică, ci o formă de a dărui bucurie celor care le trec pragul. Rețeta de sarmale cu scorțișoară este păstrată cu grijă și transmisă celor noi, cu promisiunea că nu va fi schimbată, pentru ca gustul de odinioară să rămână neschimbat.
Se spune că oricine gustă aceste sarmale simte nu doar savoarea ingredientelor, ci și liniștea locului în care au fost pregătite. Iar acesta este, probabil, cel mai de preț „ingredient” al lor.
