Saghin Sabrina
Săptămâna Patimilor, cunoscută și drept Săptămâna Mare, este cea mai solemnă perioadă din calendarul creștin-ortodox, marcând ultimele zile dinaintea Învierii Domnului. Este o perioadă de profundă reflecție, post, rugăciune și pregătire, atât spirituală, cât și trupească. Lunea Mare, prima zi a acestei săptămâni sfinte, vine cu tradiții vechi de secole, în care curățenia nu este doar una fizică, ci și simbolică.
Prin alungarea lucrurilor rele și prin sfințirea spațiului locuit, credincioșii se pregătesc să primească lumina Învierii. În această zi se celebrează și două momente importante din Vechiul și Noul Testament, cu semnificații adânci pentru creștinătate.
Tradiții și obiceiuri în Lunea Mare – curățenia ca semn al purificării
Lunea Mare este asociată în mod tradițional cu începutul pregătirilor pascale. Femeile încep curățenia de Paște încă de dimineață, respectând o veche zicală din popor: „Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!” Dincolo de aspectul practic al acestei tradiții, curățenia are o puternică încărcătură spirituală. Se scoate totul afară din casă, se aerisește fiecare cameră, se varuiesc pereții, se spală geamurile, covoarele și hainele, într-un efort colectiv menit să „alunge răul” acumulat peste iarnă și să lase loc binelui, luminii și păcii.
Această activitate casnică este privită ca o formă de pregătire interioară, de deschidere spre sfințenie și purificare. În Lunea Mare este permisă spălarea rufelor, spre deosebire de unele dintre celelalte zile din Săptămâna Mare, când activitățile casnice sunt reduse sau oprite complet pentru a lăsa loc doar rugăciunii și postului. Tradiția spune că, dacă nu îți cureți casa la timp, vei întâmpina Sărbătoarea Învierii cu sufletul și spațiul plin de poveri nespovedite sau gânduri neîmpăcate.
Pe lângă dimensiunea gospodărească, Lunea Mare are și o însemnătate religioasă profundă, prin cele două pomeniri importante săvârșite în această zi: cea a lui Iosif cel din Vechiul Testament și cea a smochinului neroditor, amintit în Noul Testament.
Iosif și smochinul neroditor – simboluri ale dreptății și ale credinței adevărate
Prima dintre cele două pomeniri din Lunea Mare este cea a lui Iosif, fiul lui Iacob și al Rahilei, figură emblematică din Vechiul Testament. Povestea sa este una cunoscută: din invidie, frații săi l-au aruncat într-o fântână pustie și l-au vândut mai apoi unor negustori pentru 30 de arginți. Această trădare frățească este considerată în tradiția creștină o prefigurare a trădării lui Iuda, care L-a vândut pe Iisus Hristos tot pentru 30 de arginți. Iosif, denumit adesea „dreptul Iosif”, a fost nedreptățit, dar în cele din urmă reabilitat, exact cum Hristos a fost răstignit, dar a înviat.
Pilda fântânii goale în care a fost aruncat Iosif este și ea încărcată de simbolism: ea reflectă punerea lui Hristos în mormânt. Lipsa apei din acea fântână este o metaforă a morții, iar ieșirea lui Iosif din ea prefigurează Învierea lui Hristos și biruința asupra morții. Aceste paralele teologice transformă Lunea Mare într-o zi de reflecție profundă asupra nedreptății, trădării, suferinței, dar și asupra izbăvirii și dreptății divine.
A doua pomenire din această zi este cea a smochinului neroditor, amintit de Evanghelistul Marcu. Episodul relatat are loc atunci când Iisus, flămând fiind, se apropie de un smochin care, deși avea frunze, nu avea niciun rod. Într-un act simbolic, Hristos blesteamă smochinul, iar acesta se usucă. Smochinul devine astfel simbolul omului aparent evlavios, dar lipsit de fapte bune. De asemenea, este o reprezentare a sinagogii iudaice, care, deși avea legea și profeții, nu a recunoscut pe Mesia și nu a adus roadele mântuirii.
Pentru Părinții Bisericii, această pildă are o semnificație adâncă: fiecare creștin este chemat să aducă roade spirituale – virtute, iubire, iertare, milostenie. Isidor Pelusiotul interpretează această pildă într-o cheie eshatologică: dacă Hristos nu găsește rod în noi în timpul vieții, „a doua zi” – adică după moarte – ne va judeca, iar sufletul lipsit de virtute va fi trimis în focul veșnic. Smochinul uscat devine astfel o imagine cutremurătoare a sufletului golit de iubire și credință.
O zi de început cu adânci înțelesuri spirituale
Lunea Mare deschide o săptămână de reculegere, iertare și apropiere de Dumnezeu. Este o zi a începutului, în care curățenia fizică este doar o reflectare a nevoii noastre de a ne curăți sufletește. Prin pomenirea lui Iosif și a smochinului neroditor, suntem invitați să ne revizuim viața, să ne întrebăm dacă aducem roade bune și să ne pregătim inimile pentru marea bucurie a Învierii. Curățenia din casă devine astfel simbolul unei curățiri interioare, iar postul și rugăciunea devin uneltele prin care ne regăsim echilibrul, credința și lumina sufletească.
