Georgescu Dragos
Schimbarea la Față a Domnului, cunoscută în popor și sub numele de Obrejenia, se sărbătorește anual pe 6 august. Este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul creștin‑ortodox, una cu semnificații profunde atât teologice, cât și spiritual‑populare. În ajunul acestei sărbători, în tradiția românească există numeroase recomandări și interdicții privind activitățile casnice, iar una dintre regulile cele mai răspândite este interdicția spălatului rufelor în ziua de marți, 5 august. Vom explora de ce există acest obicei, ce consecințe i se atribuie în folclor, cum sunt raportate tradițiile la spiritualitate creștină și cum sunt ele respectate astăzi.
Se spală sau nu mâine cu o zi înaintea Schimbării la Față a Domnului
Pe Muntele Tabor, Iisus Hristos s-a schimbat la față în fața apostolilor Petru, Iacov și Ioan: chipul Său a devenit strălucitor, hainele alb luminoase, iar toți au fost martori ai prezenței divine împreună cu proorocii Vechiului Testament – Ilie și Moise. Această epifanie simbolizează revelația dumnezeirii Sale și marchează o punte sacră între Legea Vechiului Testament și Noul Legământ, între lumea pământeană și cea cerească. Pentru creștinii ortodocși, Schimbarea la Față este sărbătorită cu veselie duhovnicească și recunoștință, fiind considerată un praznic al bucuriei divine.
Ziua de 5 august este privită ca ajun de sărbătoare mare, când se accentuează pregătirea sufletească pentru manifestarea cultică a Schimbării la Față. În această zi se recomandă liniște, rugăciune, post și renunțare la activități fizice intense sau zgomotoase – spălat, curățenie, croitorie, cosit sau tuns.
Poporul spune că „Maica Domnului umblă prin lume în ajun de sărbătoare”, iar casele în care se lucrează în acel ajun nu sunt binecuvântate de prezența cerească. Fiecare acțiune – chiar măruntă – este percepută ca încălcare a evlaviei și poate provoca lipsa harului într-o casă întreagă.
Tradițiile populare avertizează că rufele spălate pe 5 august „nu se vor albi”, ceea ce simbolizează alungarea norocului și a luminii din viața casei. În unele regiuni se spune că fetele care spală nu vor avea păr frumos, iar pământul nu va mai rodi – deoarece iarba nu mai crește după Schimbarea la Față.
Ce spun documentele bisericești?
Aceste reguli nu sunt consemnate în canoanele oficiale ale Bisericii Ortodoxe, dar se înscriu în obiceiul popular de a nu întreprinde muncă fizică în ajunul marilor praznice. Biserica recomandă oprirea lucrărilor casnice în zilele de sărbătoare, iar de cele mai multe ori și în ajunul lor, pentru a menține un spirit de venerație și de comuniune cu sărbătoarea. Micii abateri nu sunt sancționate formal, dar se consideră că acestea pot afecta armonia familiei și legătura spirituală cu sărbătoarea în sine.
Tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație
Finalizarea treburilor până luni seara
În gospodăriile tradiționale, femeile se străduiau să termine toate spălările, călcările și curățenia generală până luni seară, astfel încât marți — 5 august — să fie o zi liniștită de pregătire duhovnicească. Marți dimineața era rezervată pentru pregătirea de post, ofrande sau planificarea participării la slujbele bisericești.
Activități permise marți dimineața
Se acceptau activități minore, precum pregătirea bucatelor simple de post, participarea la slujbe, aprinderea lumânărilor, pomană de colăcei sau pofte locale specifice. După-amiaza însă, după liturghie comunitară, „se oprea tot” – nimeni nu mai spăla, nu mai coase, nu mai face zgomot.
Superstiții specifice datei de 5 august● Spălatul rufelor aduce boală sau ghinion
Există convingerea că rufele spălate în ajun „pot aduce necazuri”, chiar boală sau să atragă furtuna în gospodărie. Credința populară mai spune că aceste rufe „trag” norocul și apărarea — adică slăbesc făgăduința cerului pentru exercitarea harului în familie.
● Postul și rugăciunea ca punți între oameni și divinitate
În popor se credea că Postul Adormirii Maicii Domnului oferă protecție spirituală. Mulți renunță la alimente de dulce în ajun și în ziua de 6 august. În mediul tradițional, femeile citeau acatiste, mai ales Paraclisul Maicii Domnului, făceau pomeniri pentru suflete și acte de milostenie – toate acestea simbolizând că-l primești pe Cer pe unul care urmează să se schimbe la față.
Cazuri contemporane: ce fac credincioșii azi?
Chiar și în lumea urbană, multe familii încă respectă tradiția de a nu spăla pe 5 august. În sate, multe gospodine se pregătesc conștient: termină rufele și treburile luni, se duc la biserică marți dimineața și refuză să mai lucreze după prânz. În orașe, fenomenul e mai estompat. Totuși există comunități și familii care își amintesc acolo măcar să nu agite hainele afară sau să nu pună mașina de spălat în funcțiune marți, din respect simbolic.
Beneficii spirituale și emoționale
Respectarea unei astfel de tradiții are efecte psiho‑emoționale: oferă o clipă de liniște, o pauză între ritmul alert al săptămânii și solemnitatea duhovnicească a sărbătorii. Pregătirea conștientă anulează stresul și creează o atmosferă de sacralizare a spațiului de acasă — de la curățenia exterioară la liniștea interioară.
Sfaturi practice pentru cei care vor să respecte tradiția
Finalizează toate spălările și activitățile casnice grele până luni 14 august seara.
Marți dimineața (5 august) folosește timpul pentru pregătirea duhovnicească: participă la slujbe, aprinde lumânări, oferă pomană de colăcei și rugăciuni.
Evită orice muncă fizică sau zgomotoasă după-amiaza: spălat rufe, măturat, tuns sau spălat pe cap.
Pregătește masa de post pentru seara de ajun: psalmi, colăcei, fructe, slăbiciuni simple.
Fii prezent sufletește: dedică minute de liniște, iertare, recunoștință, căutând sensul sacru al sărbătorii.
Relatarea unor mărturii din popor
„Mama mea niciodată nu spăla pe 5 august. Zicea că e zi sfântă și munca trebuie oprită.” – spune o femeie din Argeș.
„La noi în Maramureș, totul era gata luni — rufele, casa curată. Marți era doar rugăciune și mers la biserică.” – mărturisește o bătrână respectată în comunitate.
Astfel de mărturii constituie adevărata dovadă vie a rezistenței tradițiilor chiar și în fața modernității accelerate.
Pentru multe persoane, aceste reguli pot părea simple superstiții. Însă ele au un fundament profund: un respect pentru sacru, o pregătire pentru întâlnirea cu divinul și o pauză în ritmul haotic al vieții cotidiene. Nu este vorba despre frică, ci despre alegerea de a onora o sărbătoare prin liniște și respect, de a onora o tradiție care a supraviețuit secole întregi din dorința de a păstra curățenia spirituală și fizică.
