Cristina Cohuț
Sebastian Stan, cel mai cunoscut actor român din diaspora, transmite României un îndemn direct, cu puternică încărcătură emoțională și politică: „Hai la vot. #Româniaonestă”. Apoi ridică fotografia candidatului Nicușor Dan și încheie: „Nu va fi ușor, dar va fi Nicușor. România, te iubesc!”
Mesajul vine într-un moment de maximă tensiune electorală. Turul doi bate la ușă. Emoțiile sunt mari. Diaspora urmărește. Votul românilor din străinătate poate înclina balanța. Iar vocea unui român devenit star internațional, premiat cu Globul de Aur și nominalizat la Oscar, reverberează cu o forță greu de ignorat.
Sebastian Stan, românul de la Hollywood care spune „Te iubesc, România”
Sebastian Stan a crescut în Constanța, a plecat la Viena, apoi în SUA. A visat să fie astronom, însă a ajuns Bucky Barnes în universul Marvel. A câștigat Globul de Aur pentru „A Different Man” și a fost nominalizat la Oscar în 2025 pentru rolul tânărului Donald Trump în „The Apprentice”. Dar, dincolo de faima hollywoodiană, nu și-a uitat originile.
Joi seara, în plină campanie electorală, a simțit nevoia să transmită un mesaj public. Nu e prima dată când Sebastian Stan își folosește imaginea pentru a vorbi despre valorile în care crede. Dar acum, pentru prima oară, susținerea lui are o direcție politică clară.
„Nu va fi ușor, dar va fi Nicușor. România, te iubesc!”
De la Constanța la New York, cu o valiză și un vis
Sebastian Stan s-a născut pe 13 august 1982, în Constanța. Primele amintiri sunt cu marea, cu plajele din Mamaia, cu blocurile cenușii și apartamentul mic în care locuia cu mama lui. La vârsta de opt ani, viața lui s-a schimbat pentru totdeauna. Mama lui, pianistă, a primit o oportunitate în Viena, așa că și-au făcut bagajele și au plecat, transmite antena3.ro.
La 12 ani, au plecat din nou. De data aceasta în Statele Unite. Mama lui s-a recăsătorit cu directorul unei școli private și l-a crescut singură pe Sebastian, în Rockland County, New York. Era un copil timid, care nu se simțea în siguranță.
„Când e vorba de supraviețuirea ta, ești capabil să te adaptezi foarte repede. Dar eu nu am avut de ales. Mama mi-a spus: mâine plecăm în America. (…) Când ești copil, tot ce vrei e să te simți în siguranță. De multe ori nu m-am simțit în siguranță. Țin minte că eram copil și mama mi-a spus: plecăm definitiv și nu ne mai întoarcem. Am plâns. Am fost terifiat. Nu înțelegeam ce se întâmplă, deși s-a dovedit a fi cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat”, a povestit actorul într-un interviu.
Anii de adaptare au fost grei. Îi era rușine să spună că este român. Accentul îl trăda. Se temea de judecata celorlalți copii. „Timp de mai mulți ani, până când am împlinit 16 sau 17 ani, mi-a fost rușine, teamă, să spun că sunt român.”
Dar, cu timpul, frica s-a transformat în mândrie. Terapia, maturitatea, succesul – toate l-au adus înapoi, în propriul sine. Acum spune fără teamă: „Sunt și român și american.”
Actorul care n-a vrut să fie actor
Primul contact cu actoria a fost unul ratat. Mama lui îl împingea să încerce. A primit un rol minor într-un film regizat de Michael Haneke, în 1994. A fost un coșmar.
„Tot procesul de filmare mi-a displăcut și i-am spus mamei mele că a fost o experiență oribilă și că nu vreau să fiu actor.”
Visul lui era astronomia. Să stea cu ochii în telescoape, nu în camere de filmat. Dar totul s-a schimbat când, într-o zi, a urcat pe scena teatrului din școală. A fost dragoste la prima replică, așa că a început să creadă, să spere și să lupte.
Anii care au urmat au fost deosebit de duri. Audiții nesfârșite. Uși închise. Refuzuri. Umilințe. A vândut popcorn într-un cinema. A lucrat într-un magazin de haine. Dar nu a renunțat.
„Cei mai mulți dintre actorii pe care îi admir nu au atins succesul până după vârsta de 30 de ani. (…) Una dintre audițiile mele cele mai importante a fost pentru un regizor de distribuție din New York. Am intrat în încăpere și el era la calculator. Am spus „bună” și nu s-a întors, mi-a spus „da, poți să începi”, așa că am citit scena cu asistentul și regizorul nu s-a întors nici măcar o dată! A fost groaznic.”
Dar din toate aceste momente dureroase, a extras o lecție.
„Întotdeauna m-am raportat la audiții nu ca la o șansă de a obține un rol, cât un mijloc de a face cunoștință cu oamenii potriviți. Poate mă vor ține minte pentru un alt rol.”
Bucky Barnes, Trump și Oscarul
Cariera lui Sebastian Stan este un exemplu de perseverență. A urmat cursurile Mason Gross School of the Arts, apoi un an de perfecționare la Shakespeare’s Globe din Londra. A muncit. A visat. A reușit.
A jucat în „Lebăda Neagră”, „Marțianul”, „Pantera Neagră”, „I, Tonya”, „Pam and Tommy”. A devenit celebru cu rolul lui Bucky Barnes din „Captain America”. A fost nominalizat la Emmy, a câștigat Globul de Aur și, în 2025, a fost nominalizat la Oscar pentru rolul din „The Apprentice”, în care îl interpretează pe tânărul Donald Trump.
„Când mă duc pe platoul de filmare, nu mă gândesc că e un film bazat pe o bandă desenată. Mi-am luat un angajament. Filmele bazate pe benzi desenate sunt o formă de mitologie, și sunt multe paralele în ele cu viața reală.”
Reîntoarcerea la România prin memorie, identitate și vot
În ultimii ani, Sebastian Stan a vorbit tot mai des despre România. În discursul de acceptare a Globului de Aur a spus clar: „Sunt român și sunt mândru.”
A amintit de copilăria din Constanța. De Mamaia. De limba română. A vorbit despre durere, exil, asumare. Și, joi seara, a transmis cel mai direct mesaj de implicare civică: „Hai la vot!”
Pe o foaie albă, a scris: „Hai la vot. #Româniaonestă”.
În clipul postat pe rețelele sociale, ține în mână fotografia lui Nicușor Dan. Zâmbește. Și spune: „Nu va fi ușor, dar va fi Nicușor. România, te iubesc!”
