Miruna Purcel
Ședința cu părinții a început într-o atmosferă obișnuită, dar totul s-a schimbat într-o clipă când Ioana, venind la școală pentru a-și susține fiica, a avut un șoc care i-a năruit liniștea. Profesorul nou al Alinei, tânăr și chipeș, era mult mai familiar decât ar fi crezut. Deși pentru Ioana părea imposibil, bărbatul care stătea în fața clasei avea trăsături pe care nu le putea uita, chiar dacă ele păreau să fi fost îngropate în adâncurile unui trecut pe care l-a crezut definitiv încheiat.
Un nume din trecut
Ioana, ușor nervoasă, ajunsese în fața clasei, ținând în mână o geantă obișnuită și cu gândurile zbuciumându-i în minte. Fiica sa, Alina, insistase să participe la această ședință, atrăgându-i atenția asupra noului diriginte, pe care îl descria ca fiind „atât de tare”. Nimic nu o pregătise însă pentru ce urma să se întâmple.
Când ușa clasei s-a deschis și bărbatul a intrat în sală, Ioana a rămas încremenită. Înăuntrul său, un val de amintiri s-a ridicat brusc, iar când acesta s-a prezentat drept Victor Andrei, vocea sa calmă și încrezătoare i-a pătruns până în adâncuri. Era imposibil ca acest bărbat să nu fie el, Mihai – soțul ei decedat cu zece ani în urmă, în urma unui accident tragic. Deși el fusese considerat mort, Ioana a avut un sentiment neclintit că ceva nu se lega.
Șocul și revelația
Doar câteva momente mai târziu, în timp ce se așeza pe scaun, o senzație de amețeală a cuprins-o. Căzând la pământ, i-a trezit îngrijorarea celorlalți părinți, dar ceea ce urma să trăiască nu putea fi explicat nici măcar cu rațiunea. Când și-a revenit, ochii lui Victor erau acolo, aproape de ea.
A privit-o cu o intensitate care o făcea să-și pună întrebări. „Mihai?” a spus ea, iar el a înghețat, doar pentru câteva secunde, înainte de a încerca să se recomande din nou cu profesionalism. În acele clipe, Ioana și-a dat seama că nu doar amintirile, ci și sentimentele ascunse aveau o putere mai mare decât orice rațiune.
Un mister care nu putea fi ignorat
Ședința s-a desfășurat în continuare, dar pentru Ioana, fiecare minut părea un chin. A încercat să rămână concentrată pe discuțiile despre școala Alinei, dar gândurile i se întorceau mereu la imaginea acelui bărbat care nu ar fi avut niciun motiv să fie atât de asemănător cu Mihai. Însă, cu fiecare cuvânt, cu fiecare zâmbet, realitatea părea că se destrăma. Mihai murise de mult, iar ceea ce se întâmpla acum părea mult prea imposibil pentru a fi o simplă coincidență.
În următoarele zile, Ioana nu a reușit să scape de acele gânduri. Ajunsese chiar să caute pretexte pentru a merge din nou la școală, în speranța că va putea descifra misterul. A făcut observații asupra comportamentului profesorului, întrebându-se dacă ar putea fi o glumă crudă a destinului sau o eroare a minții sale.
Fiecare detaliu conta acum, până la acel carnet roșu care căzuse accidental din geanta lui Victor. Inima i s-a strâns când a văzut steaua desenată pe prima pagină, un semn pe care Mihai îl avea în carnetele sale de notițe. Însă reacția bărbatului când i-a cerut explicații a fost una de neliniște. „Este doar o coincidență”, i-a spus el cu un zâmbet amabil, dar ochii lui erau încărcați de o tensiune pe care Ioana nu o putea înțelege.
Confruntarea finală
Și totuși, curiozitatea a împins-o să meargă mai departe. Așteptându-l pe Victor în parcarea școlii, Ioana l-a abordat direct. Acum nu mai era loc de ezitare. „Carnetul. Steaua. Nu poate fi o coincidență”, i-a spus ea. Ceva din privirea lui Victor s-a schimbat, iar în acea clipă, Ioana știa că adevărul era pe cale să iasă la iveală.
Într-un parc liniștit, departe de ochii celor din jur, Victor i-a dezvăluit o poveste tulburătoare. „Nu sunt Mihai”, a spus el cu voce blândă. „Dar l-am cunoscut. Eram frați gemeni, separați la naștere.” Deși Ioana refuza să creadă, Victor a deschis carnetul roșu și i-a arătat o fotografie veche a celor doi băieți identici. „Am crescut în locuri diferite, dar atunci când l-am întâlnit pentru prima dată, totul a fost ca o oglindă.” Apoi a venit accidentul, și Mihai a dispărut din viața ei, lăsând un gol imens.
Un punct de cotitură
De ce a ales să revină acum în viața Ioanei? De ce a simțit nevoia să o observe pe Alina de la distanță? Întrebările pluteau, iar răspunsurile se pierdeau în adâncurile unei dureri comune. La final, Victor a spus: „Ea are ochii lui. Și râde exact ca el.” Ioana a simțit cum durerea se topește într-o căldură neașteptată. Nu era Mihai, dar prin acest străin, o parte din el rămăsese încă prezentă în lume.
„Aș vrea să-mi povestești despre el”, a spus Ioana, iar Victor a acceptat. Povestea fratelui său geamăn era un secret îngropat adânc în inima lui. Dar în acel moment, în acea lumină caldă, părea că Mihai revenea, măcar pentru o clipă, pentru a împărtăși din viața lui, din râsul și iubirea care fuseseră atât de mult pierdute.
