Adevăratul motiv pentru care Silviu Biriș a dat la Teologie. Puțini știu ce l-a determinat să aleagă calea Domnului: „Toată lumea, când am intrat în biserică, a zis: „Aoleu, dar ce ai pățit? Ești bolnav? Cu cine te-ai certat?””

Iată adevăratul motiv pentru care Silviu Biriș a dat la Teologie! Puțini știu ce l-a determinat să aleagă calea Domnului.

Citește și

Călin Georgescu a fost reținut! Decizia luată de procurori după ore întregi de audieri

Silviu Biriș, o viață dedicată artei, teologiei și familiei

Silviu Biriș, o prezență discretă în lumina reflectoarelor, a acordat un interviu prin care a dezvăluit o privire în culisele vieții sale personale și profesionale. Apreciat pentru talentul său artistic și pentru implicarea sa în diverse activități sociale, Silviu a dezvăluit aspecte mai puțin cunoscute despre divorțul său și despre decizia de a se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă.

Viața lui Silviu Biriș este o îmbinare armonioasă între activitățile de actorie, teatru, repetiții și filmări, precum și o implicare puternică în activități sociale. Cu bucurie și recunoștință, artistul subliniază faptul că este sănătos și că poate să facă ceea ce iubește. Un moment de încheiere a unui ciclu important este absolvirea masterului, ce a durat doi ani și s-a concentrat pe spiritualitate și viață sănătoasă, într-o colaborare de excepție între Facultatea de Teologie Ortodoxă și Facultatea de Medicină „Carol Davila”.

Integrându-se cu grație în diverse domenii, Silviu Biriș subliniază că Teologia se împacă bine cu orice, iar din biserica au pornit celelalte arte, cu teatrul fiind la fel de vechi ca și creștinismul. Teatrul este văzut ca un act sacru, cu o semnificație deosebită în căutarea omului de a interacționa cu divinitatea și cu semenii săi.

Decizia de a se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă a fost motivată de dorința lui Silviu de a se apropia mai mult de Dumnezeu și de a înțelege în profunzime tradiția bisericii și rolul acesteia în viața omului. Timp de 6 ani, Silviu a învățat despre teologie, psihologie, spiritualitate și istoria religiilor, învățând că Teologia este în strânsă legătură cu știința, ceea ce consideră extraordinar.

„O călătorie spirituală. A fost dorința mea de a suprapune și mai bine ceea ce practic am în biserică cu înțelegerea. Înțeleg semnele teologice, am vrut să înțeleg tradiția Bisericii Ortodoxe, să înțeleg creștinismul de la izvoare până în prezent, cum a trecut prin toate perioadele de transformare a separării de biserică. Au fost tot felul de scindări. M-a interesat și teologia apuseană, catolică, a fraților noștri. Le-am făcut pe toate, am avut și cursuri de istoria religiilor, practic am învățat orice linie, și de bază, și chiar aprofundată despre budism, islamism, creștinism…”, a spus Silviu Biriș într-un interviu pentru VIVA!, 

Adevăratul motiv pentru care Silviu Biriș a dat la Teologie

Întrebat despre reacția familiei sale în privința alegerii de a studia Teologia, Silviu a dezvăluit că la început, copiii săi au fost mirați, dar cu timpul au înțeles importanța spiritualității și a implicării în biserică. Deși au fost reticenți inițial, cu ajutorul exemplului personal și al convingerilor sale, acum toată familia se implică în activitățile bisericești.

Un moment dificil în viața lui Silviu Biriș a fost divorțul de mama copiilor săi, care a adus cu sine o perioadă tulburătoare. Cu sprijinul credinței și cu ajutorul lui Dumnezeu, artistul a depășit această provocare, păstrând legătura cu copiii săi și oferindu-le un exemplu de perseverență și disciplină.

„La Teologie am ajuns din dorința de a mă apropia mai mult de Dumnezeu și de a înțelege cum e rânduiala în biserică, cum e tradiția, care e rolul bisericii în viața omului. Și copiii, la început, au fost mirați. După aceea s-au obișnuit. Și fiul meu era student, și eu eram student. Și aveam o înțelegere deosebită asupra a ceea ce se întâmpla, iar el de fiecare dată găsea un ajutor la mine. Îi dădeam sfaturi cum să facă o lucrare de seminar, cum să pagineze, cum să facă o bibliografie… Acum e la licență, îl ajut, îi dau materiale.

Fiica mea era mult mai mică. Un pic s-au intrigat așa, când dintr-odată am zis: „Toată lumea postește!. Și ei: „Cum adică? Să nu mai mănânc ce vreau?. NU am ținut mult, fiind copiii i-am menajat, dar au primit și această educație. Țin legătura cu duhovnicul lor, cu biserica. Au și o altă vârstă, nu postesc ei de dimineața până seara, dar știu să își facă o cruce și să zică „Tatăl nostru. Cam asta a fost cu ei.

Iar maică-mea a fost foarte drăguță. Când i-am zis, mi-a închis telefonul în nas. Zice: „Mamă, iartă-mă! Nu știu ce a fost în mintea mea. M-am bulversat. Și zic: „Mamă, dacă ziceam că sunt beat într-o cârciumă cu 10 femei, ce ai fi zis?. Pentru că toată lumea, când am intrat în biserică, a zis: „Aoleu, dar ce ai pățit? Ești bolnav? Cu cine te-ai certat?. Oamenii cam așa văd lucrurile. Și le mai zic să se împărtășească, iar ei îmi spun: „Dar, ce, sunt pe moarte?. Ei nu au înțeles rolul bisericii. Ei nu au înțeles că împărtășania înseamnă viață, că Hristos e Dumnezeu. Și ei se duc la biserică când sunt morți… Prima oară la botez și ultima oară când mor. E păcat!