Nicolescu Daniela
Steluța Lucia Rodica Coposu, sora cea mică a fostului lider țărănist Corneliu Coposu, a murit joi dimineață, la vârsta de 92 de ani. Anunțul a fost făcut de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, organizație pe care Steluța o conducea cu demnitate și pasiune de peste două decenii.
„A urcat la Cer să-i întâlnească pe toți cei dragi ai săi”, a fost fraza care a însoțit comunicatul oficial postat pe pagina Fundației, frază care a rezonat cu o durere tăcută în rândul celor care i-au cunoscut dedicarea, generozitatea și iubirea față de familie și valorile democratice.
Steluța Coposu, sora fostului lider țărănist Corneliu Coposu, a murit
Steluța Coposu s-a născut pe 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, județul Sălaj – același loc în care, cu 18 ani înainte, vedea lumina zilei fratele ei, Corneliu. Familia Coposu era una profund ancorată în valorile moral-creștine, în tradiția națională și în respectul față de educație și verticalitate.
A urmat liceul și apoi Institutul Politehnic din București, pe care l-a absolvit în 1956. O femeie cu formație inginerească într-o perioadă dominată de ideologia comunistă, Steluța a reușit să-și construiască o carieră solidă și respectată în domeniul energetic, lucrând peste 30 de ani la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Capitală.
Departe de tumultul politic, dar niciodată străină de ce se întâmpla în jurul ei, Steluța a trăit sub spectrul durerii și prigoanei comuniste care s-a abătut asupra familiei sale după 1947. Fratele său, Corneliu, a fost închis timp de 17 ani fără proces, iar întreaga familie a fost marginalizată, supravegheată, izolată de societate.
Ultima rămasă dintr-o familie-simbol
După moartea fratelui ei, în noiembrie 1995, Steluța a devenit stâlpul familiei Coposu, continuând să păstreze vie memoria Seniorului, cum era cunoscut Corneliu în rândul simpatizanților săi politici și nu numai. Alături de sora ei, Flavia Bălescu-Coposu, a înființat Fundația Corneliu Coposu, care a devenit un reper pentru cei interesați de valorile democrației, ale curajului civic și ale rezistenței morale.
De-a lungul timpului, Steluța a fost implicată în evenimente comemorative, proiecte educaționale, acțiuni culturale și civice menite să transmită noilor generații spiritul neînfrânt al fratelui său și valorile pentru care acesta a fost dispus să sacrifice libertatea și sănătatea.
Discretă, echilibrată, de o modestie impresionantă, Steluța Coposu a evitat lumina reflectoarelor. A refuzat gloria facilă, interviurile abundente sau discursurile publice sforăitoare. Și-a dedicat viața muncii tăcute, din spatele cortinei, cu o demnitate care a amintit de familia din care provenea.
Decorată de Regele Mihai I pentru devotament
Recunoașterea publică nu a întârziat să apară, dar a venit nu din partea politicienilor efemeri, ci de la o altă figură istorică: Regele Mihai I. În 2009, Majestatea Sa le-a decorat pe **Steluța și Flavia Coposu cu Crucea Casei Regale a României, una dintre cele mai importante distincții onorifice acordate de Casa Regală.
A fost un gest de reverență pentru devotamentul celor două surori față de valorile democratice, față de memoria fratelui lor și față de România profundă și demnă.
Gestul simbolic al Regelui a confirmat că, dincolo de politica zilei, există figuri care merită să fie onorate pentru caracter, statornicie și fidelitate față de adevăr.
Cei care au cunoscut-o vorbesc despre un suflet cald, generos, dăruit celor din jur, dar fără să ceară ceva în schimb. Într-un interviu din 2009, Flavia Bălescu-Coposu spunea despre sora ei:
„Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina, și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie.”
Un portret emoționant care descrie un om profund echilibrat, cu simțul datoriei față de familie și societate. Steluța Coposu nu a fost doar „sora lui Corneliu Coposu”. A fost o femeie cu identitate proprie, cu forță interioară și cu o eleganță a sufletului greu de regăsit în timpurile noastre.
Cine a fost Corneliu Coposu, fratele pe care l-a venerat
Corneliu Coposu rămâne una dintre cele mai mari conștiințe politice ale României. Născut în 1914, la Bobota, ca fiu al preotului greco-catolic Valentin Coposu, Corneliu și-a dedicat tinerețea și viața luptei pentru o Românie democratică. A fost secretarul personal al lui Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, și un opozant activ al comunismului.
După instaurarea regimului comunist, în 1947, Coposu a fost arestat și a petrecut 17 ani în închisori politice, fără condamnare judiciară, fără proces. A fost torturat, izolat, umilit, dar nu a cedat niciodată. A ieșit din închisoare bolnav, dar cu conștiința intactă. Până la sfârșitul vieții, a refuzat să urască.
După Revoluția din 1989, a refondat PNȚCD și a devenit liderul moral și politic al opoziției democratice din România. A militat pentru integrarea țării în NATO și UE, pentru reconstrucția societății pe baze morale și pentru reconciliere națională. A murit în noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani, dar memoria lui a fost ținută vie de sora sa, Steluța.
Prin dispariția Steluței Coposu se închide un capitol viu din istoria unei familii care a marcat destinul democratic al României. Dar moștenirea ei – și a fratelui său – nu dispare. Fundația Corneliu Coposu va continua să existe. Volumele de corespondență, documentele de familie, mărturiile, evenimentele organizate sub egida fundației – toate rămân mărturii ale unui ideal de decență și patriotism autentic.
Steluța nu a scris tratate, nu a ocupat funcții politice, dar a făcut ceva infinit mai important: a păstrat vie o flacără morală într-o societate adesea derutată, cinică sau obosită. A făcut acest lucru cu zâmbet, cu blândețe, cu tenacitate.
„Să nu ne răzbunați” – cuvintele Seniorului, transmise mai departe
Poate cel mai cunoscut citat din Corneliu Coposu rămâne:„Să nu ne răzbunați”– o frază rostită în 1990, în toiul urii politice și al violenței. Este o invitație la reconciliere, la construcție, la depășirea trecutului prin iertare, nu prin uitare.
Steluța Coposu a fost, în toate acțiunile ei, o continuatoare a acestui spirit. A preferat să construiască, nu să critice. Să lumineze, nu să judece. Să ofere, nu să ceară.
Un ultim adio, dar nu un sfârșit
Detaliile legate de înmormântare vor fi anunțate în perioada următoare de către Fundația Corneliu Coposu. Este de așteptat ca numeroase personalități ale vieții politice, culturale și civice să-i aducă un ultim omagiu. Dar dincolo de ceremonia propriu-zisă, rămâne datoria morală a societății de a nu lăsa să se stingă modelul pe care l-a oferit această femeie remarcabilă. Într-o lume în care superficialul și zgomotul par să domine, dispariția Steluței Coposu ne amintește că valoarea reală nu are nevoie de aplauze. Are nevoie de tăcere, de respect și de continuitate.
