Tradiţii şi superstiţii de Sfinţii Constantin şi Elena. Ce trebuie să ştii despre această zi sfântă

Pe 21 mai, creştinii ortodocşi şi cei catolici îi prăznuiesc cu evlavie pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, consideraţi „întocmai cu Apostolii” pentru rolul lor esenţial în creştinarea Imperiului Roman. Această zi de sărbătoare este marcată de tradiţii adânc înrădăcinate în spiritualitatea poporului român, dar şi de superstiţii care, din generaţie în generaţie, păstrează vii obiceiurile satelor şi credinţele legate de rod, sănătate, protecţie şi armonie în familie.

Citește și

Detalii neștiute despre Ionel Ganea. Ce se întâmplă cu fostul fotbalist după accidentul în care fiul său...

Tradiţii şi superstiţii de Sfinţii Constantin şi Elena

Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este strâns legată de simbolistica Sfintei Cruci, centrul credinţei creştine. Împăratul Constantin cel Mare a fost primul conducător roman care a oferit libertate religiei creştine, iar mama sa, Elena, este cea care a descoperit, potrivit tradiţiei, chiar lemnul Sfintei Cruci pe Golgota.

Această descoperire, care a avut loc în anul 326, a devenit fundamentul spiritual al Înălţării Sfintei Cruci, sărbătorită anual pe 14 septembrie. Povestea spune că împărăteasa Elena, aflată la Ierusalim, a găsit trei cruci în timpul săpăturilor. Pentru a afla care era cea a Mântuitorului, a fost atins un mort cu fiecare dintre ele, iar cel înviat a dovedit care era crucea adevărată.

Constantin Graur, sărbătoarea păsărilor de pădure

În calendarul popular, această zi este cunoscută drept „Constantin Graur” sau „Constantinu’ Puilor” şi este dedicată simbolic păsărilor sălbatice. Se crede că începând cu 21 mai, păsările îşi învaţă puii să zboare, ameninţând astfel culturile oamenilor.

Din acest motiv, în multe regiuni ale ţării, se păstrează obiceiul ca în această zi să nu se lucreze pământul. Agricultorii evită semănăturile, iar viticultorii nu intră în vie, de teamă ca recoltele să nu fie distruse de păsările cerului. Este o zi de repaus, de protecţie a muncii şi a roadelor.

Se mai spune că porumbul, ovăzul şi meiul trebuie semănate până în această zi, altfel recolta va fi compromisă. Gospodarii care se abat de la tradiţie riscă să piardă tot ce au semănat. Această credinţă este întărită de numeroase legende locale, păstrate viu în comunităţile rurale.

Obiceiuri pentru păstori şi protecţia stânelor

Ziua Sfinţilor Constantin şi Elena este un reper important şi pentru oierit. Tradiţia spune că în această zi, păstorii se adună pentru a stabili cine va fi baciul – conducătorul stânii –, unde se va amplasa stâna pentru vară şi cine va avea grijă de oi.

În ajun, se aprinde „Focul Viu”, un rug mare în jurul căruia păstorii şi oile se adună pentru a alunga duhurile rele şi bolile. Se crede că acest ritual protejează animalele şi gospodăria de necazuri, iar focul păstrează „sporul laptelui”. Este un moment de comuniune între om, animal şi natură, în care se înnoiesc legăturile dintre oameni şi pământ.

Tot în această zi, fiecare păstor măsoară cantitatea de lapte produsă, trecând-o într-un „răboj” – un carnet ritualic care simbolizează prosperitatea. Se crede că măsurarea laptelui în ziua de sărbătoare păstrează sporul în gospodărie, protejând casa de farmece.

Rituri de curăţare şi alungare a duhurilor rele

În gospodării, femeile păstrează o serie de ritualuri de purificare. În zori, aprind boabe de tămâie pe o cărbune aprins şi afumă camerele, anexele şi coteţele, cu excepţia băii, pentru a curăţa locul de spirite necurate. După afumare, stropesc cu aghiasmă toate încăperile.

Se spune că aceste gesturi păzesc casa de farmece şi boli. De asemenea, pentru a alunga vrăjitoarele care ar putea fura sporul laptelui, întreaga familie se adună în jurul unui vas cu lapte şi bate cu linguri de lemn în cratiţele în care fierbe de obicei laptele, strigând pentru a le speria.

În această zi se practică şi o altă tradiţie legată de bani. Gospodarii trebuie să noteze seria fiecărei bancnote cheltuite pentru ca banul să rămână în casă, iar norocul să nu se risipească. Tot acum, este recomandat să aduci în casă trei bujori îmbobociţi – simbol al norocului şi armoniei familiale.

Ce să aduci la biserică de ziua Sfinţilor

Pentru binecuvântare şi sănătate, este obiceiul ca unul dintre membrii familiei să meargă la biserică cu trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri făcute în casă. Acest gest simbolizează recunoştinţa pentru darurile primite şi speranţa într-un an roditor.

Se spune că este bine să cumperi o iconiţă cu chipul Sfinţilor Constantin şi Elena, oricât de modestă ar fi. Aceasta protejează de duşmani, pagube şi împlineşte dorinţele dacă le ceri ajutorul cu credinţă.

La Constanţa, oraş care se află sub ocrotirea directă a celor doi sfinţi, în fiecare an are loc o procesiune religioasă cu moaşte sfinte şi o slujbă arhierească la Catedrala Arhiepiscopală. Constanţa, oraşul Tomis de odinioară, poartă amprenta profundă a împăratului Constantin cel Mare.

Povestea vieţii Împăratului Constantin cel Mare

Constantin cel Mare s-a născut în jurul anului 274, în oraşul Naissus (actualul Nis, Serbia), fiu al generalului Constantin Chlorus şi al Helenei, o femeie vestită pentru frumuseţea şi evlavia sa. Tatăl său a fost guvernator în Galia, Spania şi Britania, regiuni în care creştinii erau ocrotiţi, spre deosebire de restul imperiului unde domnea prigoana.

După moartea tatălui său, Constantin a preluat conducerea şi a devenit protector al creştinilor. În anul 312, în ajunul unei bătălii decisive împotriva lui Maxenţiu – persecutor al creştinilor –, Constantin a avut o viziune dumnezeiască. A văzut pe cer o cruce luminoasă cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, i s-a arătat în vis Hristos, cerându-i să pună semnul crucii pe steagurile şi armura soldaţilor.

Ascultând porunca, Constantin a câştigat bătălia de la Pons Milvius, iar în anul 313 a emis Edictul de la Milano, care a legalizat creştinismul. A fost momentul de cotitură în istoria religioasă a lumii. Împăratul a fost întâmpinat cu entuziasm în Roma, iar victoria sa este comemorată şi azi prin Arcul de Triumf de la Roma, pe care se poate citi inscripţia: „Prin inspiraţie divină”.

Rolul Sfintei Elena în creştinarea lumii

Împărăteasa Elena, născută în Bitinia, a fost un sprijin neclintit pentru fiul său. După ce soţul ei a divorţat, la presiunile lui Diocleţian, ea s-a dedicat unei vieţi retrase, dar plină de credinţă. Mai târziu, a fost trimisă de fiul său la Ierusalim, unde a descoperit lemnul Sfintei Cruci. Este considerată primul pelerin creştin care a vizitat locurile sfinte ale Iudeii.

Ea a construit Biserica Sfântului Mormânt la Ierusalim, Biserica Naşterii Domnului din Bethleem şi Biserica din Nazaret. Tot ce a făcut a fost pus în slujba răspândirii credinţei şi consolidării Bisericii.

Semnificaţia numelor şi sărbătoriţii zilei

Numele „Constantin” vine din latinul „constans, constantis”, însemnând „ferm, statornic”. Sunt sărbătoriţi toţi cei care poartă acest nume sau derivatele sale: Constanţiu, Costache, Costel, Costin, Codin, Dinu, Tinu, Titel, Titi, Tinel, Costică.

Numele „Elena” provine din grecescul „Helene”, însemnând „cea strălucitoare, luminoasă”. Sunt sărbătorite şi derivatele: Ilinca, Ileana, Elina, Lenuţa, Leana, Liana, Lina, Nuţa, Nuţi, Elena, Elenca, Ilenuţa, Leni.

Aceasta este o zi a binecuvântării, a sporului, a credinţei şi a familiei. Cei care respectă cu smerenie tradiţiile şi se roagă din inimă Sfinţilor Constantin şi Elena sunt, potrivit credinţei, feriţi de primejdii şi răsplătiţi cu daruri cereşti.