Mirela Loșniță
Ziua de Sânziene, sărbătorită pe 24 iunie, este una dintre cele mai vechi și mai puternice zile din calendarul popular românesc. Legată de solstițiul de vară, de mister, dragoste, magie și echilibru între lumi, această zi era respectată cu sfințenie în satele românești de altădată. Azi, multe dintre obiceiuri s-au pierdut, uitate sub agitația cotidiană. Dar bătrânii spun că Sânzienele „vin” și pentru cei care știu să le cinstească, iar cine păstrează tradiția, își deschide drumuri spre liniște, sănătate, belșug și iubire.
Tradiții pe care puțini le mai respectă de Sânziene, dar care îți aduc liniște, iubire și protecție
Se spune că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile, iar lumea văzută și cea nevăzută se ating pentru o clipă. Fetele își visează ursitul, femeile se vindecă de tristețe, iar casele devin apărate de rău, dacă știi ce ai de făcut. Hai să descoperi câteva tradiții simple, uitate de mulți, dar care – păstrate cu suflet – pot aduce în viața ta o energie pe care nicio altă zi din an nu o oferă.
Culesul florilor de sânziene înainte de răsărit
Bătrânele din satele de munte spuneau că florile de sânziene își pierd din putere dacă sunt culese după ce a ieșit soarele. De aceea, femeile ieșeau la câmp dis-de-dimineață, în liniște deplină, și culegeau doar câteva fire, cu gândul curat și recunoștință. Aceste flori se păstrează apoi în casă, în pod sau la icoană, pentru a proteja familia de boală și necazuri.
Se spune că, dacă îți pui o coroniță de sânziene pe cap și rostești în gând o dorință, ea se va împlini, dacă e bună și nu aduce rău nimănui. Iar dacă floarea se usucă frumos, înseamnă că ai fost auzit.
Fetele nemăritate își pun sânziene sub pernă, dar și o oglindă
Un obicei vechi, dar rar practicat astăzi, era acela în care fetele își puneau nu doar flori sub pernă, ci și o oglindă mică, învelită într-un ștergar alb. Se spunea că în acea oglindă, în vis, se va arăta chipul ursitului. Important era ca fata să nu vorbească cu nimeni în ziua de dinainte și să adoarmă cu gândul curat, fără supărări.
Bătrânii spuneau că dacă te trezești și oglinda este aburită, dar fără pic de apă sau crăpături, e semn bun. Dacă, dimpotrivă, oglinda se aburește prea tare sau crapă, se credea că drumul către iubire e blocat din cauza unei dureri nespuse sau a unei promisiuni nerespectate.
Arderea florilor vechi din casă
În ziua de Sânziene, în multe sate se strângeau florile uscate rămase prin casă – de la icoană, de pe pervaz, din buchetele uitate – și se ardeau la marginea grădinii sau în curte, rostind o rugăciune scurtă. Era un gest simbolic prin care se „eliberează” casa de durerea sau energia anului trecut.
Fumul acestor flori era considerat purificator. Se spunea că „scoate ce-i greu din suflet și ce-i rău din colțuri”. Făcut cu gând bun și fără grabă, acest gest e o curățenie energetică puternică, ignorată de cei care nu mai cred în astfel de simboluri, dar păstrată cu credință de cei care încă văd dincolo de pragul casei.
Așezarea unei coronițe pe poarta casei
Un alt obicei vechi era ca femeile să împletească o coroniță din flori de sânziene și să o așeze pe poarta casei, deasupra intrării. Se spunea că protejează casa de necazuri, de oameni rău intenționați și de certuri. În unele zone, aceeași coroniță era pusă și pe coarnele vitelor, iar la sfârșitul zilei era agățată în podul grajdului pentru belșug.
Astăzi, prea puțini mai fac asta. Dar cei care păstrează tradiția spun că în anii în care au avut coroniță pe poartă, necazurile au ocolit casa. Coincidență sau nu, bătrânii spun clar: „Ce cinstești, aia te păzește.”
Noaptea în care nu e bine să plângi
În noaptea de Sânziene nu e bine să adormi cu inima grea. Se spune că tot ce simți atunci se multiplică în următoarele luni. Dacă plângi, aduci tristețea aproape. Dacă înjuri sau te cerți, rupi binele din casă. E noaptea în care trebuie să ierți, să închizi o rană, să-ți pui dorințele în gând și să lași ușile deschise pentru lumină.
Femeile bătrâne aprindeau o lumânare și rosteau numele celor plecați, cerându-le sprijin. Era o rugăciune tăcută, făcută cu mâna pe inimă. Astăzi, mulți uită cât de mult contează liniștea interioară în astfel de nopți rare.
Bătrânii spun…
… că cine păstrează măcar un obicei de Sânziene, va fi mai ferit de boală și necaz tot anul. Că o floare adunată cu respect poate alunga o frică. Că un vis curat poate deschide o ușă care a stat prea mult închisă. Și că, dacă în noaptea de 23 spre 24 iunie nu uiți de sufletul tău, nici el nu te va uita pe tine când ți-e mai greu.
Sânzienele nu cer mult. Doar să-ți amintești de ele. Și să le cinstești cum se cuvine – cu flori, cu liniște și cu un gând bun. Pentru că ele, spun bătrânii, sunt zânele care țin lumea întreagă. Iar dacă le respecți, îți pot schimba viața în tăcere, fără să-ți dai seama.
