Redactia
Jurnalista Iulia Marin a fost găsită fără suflare în apartamentul în care locuia cu chirie. Tânăra de doar 33 de ani a plecat în mod tragic în această lume, după o luptă grea cu depresia. Putini știau, însă, că situația ei este atât de gravă, deși ultimul mesaj din mediul online fusese de-a dreptul covârșitor.
Iulia Marin vorbise, din nou, despre depresie
Iulia Marin a plecat din această lume în mod tragic. A avut parte de un sfârșit neașteptat, cu doar câteva zile înainte de a împlini 33 de ani. Mai exact, pe 30 Aprilie ar fi trebui să petreacă, dar se pare că nu a mai apucat să se bucure de acest eveniment, pentru că destinul a avut alt plan pentru ea.
Iulia era o jurnalistă desăvârșită, foarte apreciată și iubită de către colegii săi de breaslă. De câțiva ani buni se lupta cu depresia și vorbea despre această problemă atât pe rețelele de socializare, dar și pe blogul său. Cu toate acestea, nimeni nu s-a gândit că situația ei ar fi critică.
În ultimul mesaj publicat pe Facebook vorbise despre depresie, boala pentru care nu mai găsea vindecare. Spunea că zilele ei erau mai mult rele și că prea puține erau cele în care se simțea bine.
„Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”.
E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse. Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe?
Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.”, a scrie regretata jurnalistă.
Jurnalista ajunsese la capătul puterilor
Jurnalista a mărturisit că a ajuns la capătul puterilor și nu mai poate nici măcar să vorbească despre depresie. Se simțea rușinată de faptul că niciodată nu funcționa cum trebuie și nu mai suporta nici măcar ideea că este bolnavă.
“Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.
Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar.
“Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile. Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.
Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece.Nu vrea, și pace.
“Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”.
Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie si dintr-o pastila.
Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu”, este ultimul mesaj postat de Iulia Marin.
