Umilința la care a fost supusă Rona Hartner de către Nicușor Dan. Rona, Rinda și Reon au continuat lupta pentru moștenire

Vestea tragică a pierderii Ronei Hartner a întristat întreaga țară, iar viața artistei a fost marcată nu doar de lupta cu boala, ci și de o controversă cu Primăria Municipiului București privind moștenirea tatălui ei. Un conflict care nu a cunoscut liniște nici după moartea regretatei artiste.

Rona Hartner, artistă energică și plină de viață, s-a confruntat în ultimii ani ai vieții cu o problemă suplimentară – lupta pentru moștenirea tatălui său, Florin Niculae Hartner. Tatăl Ronei a decedat în 2016, însă drama moștenirii a început cu mult înainte.

În 1991, Florin Niculae Hartner a solicitat restituirea în natură sau acordarea unei sume reparatorii pentru un imobil din Sectorul 3 al Bucureștiului, preluat abuziv de stat în 1989, ca urmare a unui decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Cu toate acestea, problema nu a fost rezolvată și a rămas nesoluționată până la decesul său.

Cei trei frați s-au luptat pentru dreptul lor cu Primăria București

După moartea tatălui lor, cei trei copii ai lui Florin Hartner, Rona, Rinda și Reon, au continuat lupta pentru drepturile lor și pentru repararea nedreptății suferite de familia lor.

În 2019, după două decenii de așteptare și lipsă de răspunsuri din partea autorităților, Rona Hartner și frații ei au decis să aducă Primăria Municipiului București în fața instanței. În 2017, moștenitorii au fost informați că dosarul administrativ fusese înaintat pentru analiză încă din 2010, dar nicio decizie nu fusese luată.

Instanța, în 2021, a hotărât că Primăria a depășit nejustificat termenul legal de 36 de luni pentru a răspunde cererii familiei. Cu toate acestea, Primăria a ignorat hotărârea instanței. În 2023, cu doar două săptămâni înainte să moară, Rona Hartner a primit știrea că instanța a respins cererea de penalizare a Primăriei cu 1.000 de lei pe zi până la rezolvarea problemei.

Această umilință postumă adaugă o notă tristă la povestea unei artiste iubite de public și reprezintă un apel la reflectare asupra sistemului de administrare a justiției și a respectului cuvenit pentru cei care luptă pentru drepturile lor chiar și în fața autorităților.