Vanatoru Andreea
Într-o după-amiază liniștită de primăvară, un băiat de 16 ani se plimba pe trotuar, în drum spre casă. La un moment dat, dintr-o dată, a observat o femeie în vârstă care părea să aibă probleme de echilibru. Se sprijinea greu de baston și, în timp ce încerca să meargă, s-a împiedicat și aproape că a căzut pe trotuar. Fără să stea pe gânduri, băiatul s-a grăbit să o ajute. I-a ridicat cu blândețe și i-a oferit sprijinul necesar pentru a se putea ridica.
Un băiat a ajutat o bătrânică și a dus-o până acasă la ea
„Mulțumesc, dragule,” i-a spus bătrânica cu un zâmbet obosit, dar recunoscător. „Mi s-a făcut rău și nu mă mai simt în stare să ajung acasă. M-ai putea ajuta să mă duc acolo?”
Băiatul, impresionat de starea ei, nu a stat pe gânduri. „Sigur, vă pot însoți până acasă.”
Au început să meargă împreună, băiatul având grijă să o susțină, să nu o lase singură. Femeia părea tot mai slăbită, dar în fiecare pas care o apropia de casă, chipul ei se mai lumina puțin. La câteva străzi distanță, au ajuns în fața unei case vechi, dar îngrijite. Băiatul a sunat la sonerie, iar după câteva secunde ușa s-a deschis.
A trăit un moment șocant când a ajuns în dreptul ușii
Aici, tânărul a trăit un moment șocant. În fața ușii stătea o femeie, foarte asemănătoare cu bătrânica pe care o însoțise. Trăsăturile feței, privirea, chiar și zâmbetul erau aproape identice. Deși nu era vorba despre aceeași persoană, băiatul a simțit un fior rece pe șira spinării. Se simțea ca și cum ar fi văzut-o pe mama sa, o amintire pierdută și demult uitată.
Bătrânica a fost întâmpinată de fiica ei, o femeie de aproximativ 40 de ani, care a privit cu recunoștință tânărul și i-a mulțumit pentru ajutor. Cu un zâmbet ușor îngrijorat, băiatul a spus că totul este în regulă, iar acum, bătrânica putea să stea liniștită acasă. După câteva cuvinte de rămas bun, băiatul a plecat, dar un gând îl frământa. De ce părea totul atât de familiar?
„Mulțumesc că ați avut grijă de mama mea,” i-a spus femeia de la ușă, iar tânărul a rămas înghețat. Descoperirea îl lăsase fără cuvinte. Femeia de la ușă nu era altcineva decât fiica bătrânei pe care o ajutase.
S-a întors acasă la el, dar gândurile îl măcinau
După o zi întreagă de muncă, tânărul s-a întors acasă și s-a așezat pe canapea, dar gândurile nu-l lăsau. În timp ce își îndepărta jacheta, privirea îi căzu pe o fotografie de pe masă. Era o poză mai veche cu mama sa, dar ceva îl făcu să tresară. Aceeași privire, aceleași trăsături… deși fotografia o înfățișa pe mama sa, tânărul realiză cu uimire că femeia de la ușă părea să semene extrem de mult cu ea.
A început să cerceteze mai atent imaginea, apoi își aminti de cum s-a simțit când a întâlnit-o pe bătrânică. O fiorul i-a străbătut trupul: poate că femeia de la ușă avea o legătură cu familia lui.
Momentul adevărului
A fost un moment în care s-a întrebat dacă întâlnirea lui cu bătrânica fusese doar o întâmplare sau o legătură mai profundă și misterioasă. Fără să își poată explica pe deplin, băiatul simțea că acel moment avea o semnificație mult mai mare decât își imagina la început. Așa că s-a întors la casa bătrânei. În realitate, femeia din casa bătrânei era chiar mama tânărului!
— „Nu știam… nu știam că ai să vii…”
— „De ce? Unde ai fost? Timp de douăzeci de ani…?”
— „Nu aici…” a șoptit ea. „Am plecat să te salvez. De el. De adevăr.”
— „Tatăl tău nu e omul care ți s-a prezentat toată viața. A fost implicat în lucruri periculoase. M-a obligat să dispar. A vrut să mă facă uitată. Dar ea…” – și a arătat spre bătrâna care deja fierbea ceaiul în bucătărie – „m-a ajutat. Mi-a dat un nou nume. O nouă viață. Și promisiunea că într-o zi te voi revedea.”
