Loredana Ionescu
Stephen Lea, un bărbat de 33 de ani din Bootle, Merseyside (Marea Britanie), a ajuns la spital acuzând dureri persistente de spate. Ceea ce părea inițial o afecțiune banală, cauzată de efort fizic, s-a dovedit a fi o boală gravă în stadiu avansat. După numeroase consulturi și investigații, tânărul a primit un diagnostic devastator: limfom non-Hodgkin în stadiul patru. De la acea veste, viața lui Stephen s-a schimbat complet.
Timp de un an și jumătate, Stephen a trecut prin mai multe tratamente dure, inclusiv chimioterapie, imunoterapie și radioterapie. În ciuda eforturilor medicale, boala a continuat să avanseze, iar în prezent, medicii i-au transmis că mai are, cel mai probabil, doar câteva luni de trăit.
Totul a început cu o durere de spate aparent obișnuită
În 2023, Stephen a început să simtă dureri de spate care nu cedau la tratamentele obișnuite. Lucrând în construcții, a pus inițial simptomele pe seama efortului fizic. Împreună cu partenera sa, Lucy Feeney, a presupus că ar fi o contractură musculară sau o problemă mecanică. Nici prin gând nu le-a trecut că ar putea fi vorba despre cancer.
„Era prin octombrie 2023, tocmai fusesem la Veneția de ziua iubitei mele și mă durea spatele. Am crezut că e o stare oarecum normală din cauza muncii. Apoi am început să încerc diverse metode pentru a calma durerea. Mă întindeam pe spate câte 10 minute, în speranța că va trece. Dar situația devenea din ce în ce mai serioasă”.
După mai multe consultații la medici de familie și specialiști care i-au sugerat că ar fi vorba de o problemă musculară, Stephen a ajuns la un fizioterapeut care i-a recomandat un RMN. A fost momentul care a schimbat totul. La scurt timp, în ianuarie 2024, în urma rezultatului RMN-ului, a fost internat de urgență, iar investigațiile suplimentare au dus la descoperirea limfomului non-Hodgkin.
Un diagnostic fulgerător și un tratament agresiv
Tânărul a fost diagnosticat cu limfom non-Hodgkin într-un stadiu foarte avansat – boala deja se răspândise în corp.
„Stăteam în spital și am așteptat șapte ore pentru rezultate. Apoi mi s-a spus că trebuie să rămân internat. Eram pe un pat și mi-a luat ceva timp să procesez ce se întâmpla. Am încercat să tratez totul cu calm. Apoi am vrut să plec acasă, dar mi s-a spus că nu am voie. A trebuit să rămân acolo. Am fost pus imediat pe perfuzii și steroizi”, povesteşte el.
„Am aflat împreună. Într-un fel, simțeam că e ceva grav. Dar el muncea mult, era sănătos. Niciodată nu te gândești că așa ceva i s-ar putea întâmpla cuiva pe care-l iubești. A fost ca un vârtej. E imposibil de descris în cuvinte”, spune Lucy, partenera lui.
În cele 18 luni de la diagnostic, Stephen a urmat patru tipuri de tratamente: șase cure de chimioterapie, imunoterapie, radioterapie și terapia CAR-T. La început, a avut speranța unei remisii, mai ales fiind tânăr și fără alte afecțiuni cronice. Dar boala nu a răspuns cum sperau medicii.
„La început am făcut șase cure de chimioterapie. Eram convins că am șanse reale de remisie”, a spus el. „Dar după patru tipuri diferite de tratament, nu mai sunt prea multe opțiuni. Mi s-a spus și că nu se poate estima un interval de timp, pentru că nu se vede exact cât a avansat boala. Un doctor a prezis că mai am doar câteva săptămâni sau cel mult o lună. Un al doilea medic a spus că e surprins că am supraviețuit tuturor tratamentelor de până acum. Mi-a zis: «Ai noroc dacă mai apuci iarna». Eu cred că mai am cam două luni, dar nu mi-a spus nimeni asta direct. Am făcut radioterapie și chimioterapie de urgență. Când nici acestea n-au funcționat, a fost considerat ultimul pas posibil. Atât de gravă e situația”, a povestit Stephen, potrivit Mirror.
Un prieten apropiat al lui Stephen, Gary Jones, a lansat o campanie GoFundMe pentru a strânge fonduri necesare unor terapii experimentale. Obiectivul este dublu: accesul la tratamente care pot prelungi viața și oferirea unei șanse de a crea amintiri frumoase cât timp mai are.
Stephen își păstrează luciditatea și speranța. Vrea să încerce o combinație de tratamente utilizate, în mod normal, în cazul limfomului Hodgkin, cu toate că eficiența lor în cazul său nu este garantată.
Sursa foto: Arhivă (rol ilustrativ)
