Mirela Loșniță
Un băiat sărac intervine pentru a ajuta o bătrână oarbă care și-a pierdut portofelul și nu își permite biletul de autobuz de 3 dolari. Acest gest simplu va declanșa o serie de evenimente neașteptate care îi vor schimba viața lui Oliver pentru totdeauna.
Într-o seară liniștită, lumina lunii strălucea prin ferestrele modestei case în care locuiau Oliver, bunica sa Agnes și sora lui mai mică, Eve. Oliver, un băiat de 12 ani, era absorbit de o carte captivantă, citind sub lumina slabă a lămpii de pe noptieră. Fiecare pagină îl ducea într-o lume plină de aventuri și mistere, iar el nu voia să lase cartea din mână.
„Oliver, cina e gata!”, îl cheamă bunica lui, Agnes, cu vocea blândă dar fermă.
„Încă puțin, bunico! Sunt la o parte foarte bună!”, răspunde Oliver, dar conștiincios, închide cartea și coboară la masă.
Familia lui Oliver era mică și săracă
După moartea mamei sale din cauza cancerului și abandonul tatălui, singurul sprijin al lui și al surorii sale era bunica Agnes, o femeie de o forță interioară remarcabilă, dar slăbită de vârstă și de responsabilitățile vieții. Cu toate acestea, ei trăiau în armonie, sprijinindu-se reciproc și încercând să își găsească fericirea în lucrurile mici.
În timpul cinei, Oliver povestea entuziasmat despre ultimele aventuri din cartea sa preferată. Fiecare cuvânt era rostit cu pasiune, iar ochii săi străluceau de bucurie. Bunica Agnes îl asculta cu zâmbetul pe buze, dar în inima ei simțea o tristețe adâncă. Știa că Oliver cheltuia banii de prânz pentru a-și cumpăra cărți și că deseori rămânea flămând la școală. Agnes și-ar fi dorit să îi poată oferi mai mult, dar sănătatea precară și grija pentru Eve o împiedicau să-și găsească un alt loc de muncă.
A doua zi dimineață, în drum spre școală, Oliver stătea în autobuz citind din nou. Însă zgomotul unei discuții aprinse l-a scos din lumea lui literară. Ridicând privirea, a văzut șoferul certându-se cu o bătrână oarbă, care purta ochelari negri și încerca disperată să convingă șoferul să o lase să urce fără să plătească, promițând că cineva de la spital îi va achita biletul.
„Nu mint, te rog, ajută-mă!”, îi spunea bătrâna șoferului, dar acesta, neîncrezător, o îndemna să coboare.
În acel moment, Oliver s-a simțit obligat să intervină
„Plătesc eu biletul ei!”, strigă el. Fără să stea pe gânduri, băiatul și-a folosit ultimii bani economisiți pentru a-i cumpăra bilet bătrânei, sacrificând astfel suma pe care o păstra pentru a-și cumpăra următoarea carte din seria preferată.
„Îți mulțumesc din suflet, copilule”, îi spuse femeia cu o voce plină de recunoștință. „Sunt Mary. Cum te numești?”
„Sunt Oliver”, răspunse el cu mândrie. Cei doi au discutat puțin, iar băiatul află că Mary se îndrepta către spital pentru a-și vedea fiica, care tocmai născuse. Oliver era impresionat de povestea femeii și simțea o bucurie interioară pentru gestul său, deși știuse că acest gest îi va amâna achiziția cărții dorite.
Când Oliver a ajuns acasă după școală, nu a povestit despre cartea sa, așa cum făcea de obicei, ci i-a spus bunicii despre întâlnirea sa cu Mary. Agnes l-a privit cu mândrie și i-a spus că a făcut un gest extraordinar, lăudându-l pentru bunătatea sa.
Ceea ce Oliver nu știa era că acest gest de generozitate nu avea să treacă neobservat. A doua zi dimineață, familia a primit o vizită neașteptată. La ușă se afla un bărbat înalt, bine îmbrăcat, care întreba de Oliver.
„Ești Oliver?” întrebă bărbatul.
„Da, eu sunt”, răspunse Oliver cu o ușoară surprindere în glas. Bunica Agnes și sora Eve au apărut și ele lângă el, curioase să afle despre ce este vorba.
„Sunt Jake”, spuse bărbatul
„Sunt fiul lui Mary, femeia pe care ai ajutat-o ieri. Mama mi-a spus despre gestul tău deosebit și vreau să îți mulțumesc din suflet pentru că ai ajutat-o într-un moment atât de dificil. Am întrebat la stația de autobuz de unde locuiești și am adus ceva pentru tine.”
Jake s-a întors la mașină și s-a întors cu o cutie mare plină cu cărți. Când Oliver a văzut cutia, ochii i s-au umplut de bucurie.
„Sunt pentru tine, Oliver. Mama mi-a spus că îți place să citești, așa că am vrut să îți fac o mică surpriză”, a spus Jake cu un zâmbet cald.
„Nu pot să cred! Toate astea sunt pentru mine?”, exclamă Oliver, privind cutia plină de cărți cu uimire.
Agnes, cu un zâmbet pe față, dar simțindu-se copleșită de gestul generos, spuse: „Jake, ești foarte generos, dar nu putem accepta atât de multe cărți doar pentru că Oliver a plătit 3 dolari pentru biletul mamei tale.”
„Vă rog, doamnă”, insistă Jake
„Mama mea nu a putut merge la spital de luni de zile din cauza problemelor sale de vedere și a fost un moment crucial pentru ea. Datorită lui Oliver, a reușit să își vadă fiica și nepotul. Cărțile acestea sunt un mic semn de recunoștință.”
În cele din urmă, Agnes a acceptat cărțile, iar Oliver nu-și putea ascunde fericirea. Îi mulțumi din suflet lui Jake, iar acesta, înainte de a pleca, promițând să transmită mulțumirile sale și către Mary.
După ce Jake a plecat, a urmat o altă surpriză. Bărbatul a observat starea casei lor modeste și s-a oferit să îi ajute cu mici reparații și cu aprovizionarea electrică, deoarece familia lui Oliver avea dificultăți în acest sens. Agnes a protestat, dar Jake a insistat, arătându-și din nou bunătatea și sprijinul pentru cei care avuseseră un impact atât de mare asupra familiei sale.
Povestea lui Oliver și gestul său mic dar semnificativ au transformat o zi obișnuită într-o experiență remarcabilă, dovedind că un act de bunătate, oricât de mic, poate aduce schimbări neașteptate și poate crea legături puternice între oameni. Oliver nu doar că și-a îndeplinit visul de a avea cărți noi, dar și-a câștigat noi prieteni și a învățat că binele făcut se întoarce întotdeauna, uneori în moduri neașteptate și frumoase.
