Loredana Ionescu
Într-o țară străină, la peste 10.000 de kilometri de România, un ploieștean a reușit să își construiască o reputație uimitoare, devenind, în doar patru luni, cel mai cunoscut român din Mexic. Nu este nici sportiv, nici artist, nici diplomat. Este Gabriel Mihăilă, un absolvent al Universității de Petrol și Gaze din Ploiești, care, în mod neașteptat, și-a descoperit harul tămăduitor în inima Americii Latine. Astăzi, în orașul Puebla de los Ángeles, este cunoscut ca omul care „alungă durerea cu mâna”.
Un drum ghidat de intuiție, nu de nevoie
În fiecare zi, poate fi văzut pe una dintre laturile bisericii La Compañía, stând în liniște cu o pancartă simplă în față, pe care scrie „Quito dolores” – „Alung durerile”. Cei care l-au întâlnit vorbesc despre el cu admirație, iar presa locală, precum publicația El Sol de Puebla, i-a dedicat reportaje ample, descriindu-l ca pe o prezență atipică, dar profund respectată în comunitate.
Spre deosebire de mulți conaționali care aleg să plece din România în căutarea unui trai mai bun, Gabriel nu a fost împins de lipsuri sau crize personale. A plecat dintr-un impuls interior, convins că trebuie să schimbe radical direcția vieții sale.
„Povestea lui Gabriel nu este una obișnuită. Nici meseria lui: susține că are capacitatea de a vindeca afecțiuni fizice prin canalizarea energiei mâinilor sale.
Nu percepe o taxă fixă; acceptă orice sumă cu care oamenii vor să contribuie. Trăiește din ceea ce primește pe stradă și, deși Puebla nu va fi casa lui pentru toată viața, astăzi îi oferă hrană și sens”, scrie ziarul mexican.
„Nu mă simțeam ancorat în România. Nu aveam conflicte familiale sau economice. Știam doar că trebuie să schimb continentul”, a declarat românul pentru sursa citată.
În 2014, a simțit prima dată chemarea unei schimbări profunde, iar mai târziu a înțeles că acea stare coincidea cu ceea ce astrologii numesc „întoarcerea lui Saturn” – o perioadă de tranziție spirituală și redefinire a identității. Această transformare personală avea să-l ducă, peste ani, pe țărmul unui continent necunoscut.
„Saturn te poate face să te simți de parcă ai fi pe altă planetă. Dar este un proces necesar”, spune el.
Din Ploiești în Puebla
Gabriel Mihăilă a ajuns mai întâi în Quintana Roo, apoi în Mérida, iar în cele din urmă s-a stabilit în Puebla. Acolo, în fața bisericii La Compañía, fără publicitate, fără campanii de promovare, fără bani sau influență, și-a așezat simplu pancarta. Oamenii l-au privit cu curiozitate, apoi cu interes, iar în final cu încredere. Astăzi, zeci de persoane se așază zilnic în fața lui, cerându-i ajutorul pentru dureri fizice sau stări de disconfort greu de explicat.
Totul a început, povestește el, cu o întâmplare la o petrecere pentru copii, unde lucra la un stand de hot-dog. Un bărbat s-a rănit grav, iar Gabriel, instinctiv, și-a pus mâna pe rana deschisă. Durerea s-a diminuat imediat, iar când au sosit paramedicii, au fost uimiți să constate că victima nu doar că era conștientă, dar părea aproape complet stabilizată. Acel moment a fost revelator:
„Descoperirea a fost întâmplătoare. Lucra la un cărucior cu hot-dog pe la petrecerile copiilor. La una dintre ele, un invitat a suferit o tăietură gravă. Gabriel, fără să stea prea mult pe gânduri, și-a pus mâna pe rană pentru a opri sângerarea.
Persoana, care țipa de durere, a început să se calmeze. Când a sosit ambulanța, paramedicii au fost surprinși că bărbatul rănit era conștient și nu avea dureri, în ciuda cantității de sânge pierdute.
„În acel moment am știut că am ceva special. Trebuia să exersez mai mult și să învăț””, și-a amintit el pentru aceeași sursă.
Vindecătorul care nu cere nimic
Unul dintre aspectele care i-a impresionat profund pe localnici este faptul că Gabriel nu cere bani. Nu are un tarif, nu oferă bonuri, nu pune condiții. Acceptă orice contribuție voluntară, iar cei care nu au nimic de oferit sunt tratați cu aceeași atenție. Trăiește modest, din darurile celor care simt că au primit ceva valoros în schimbul prezenței sale.
„Profesia românului nu prea se încadrează într-o categorie cunoscută. Nu este nici medic, nici vindecător tradițional. Se descrie ca fiind un canal.
Singurul său instrument sunt mâinile sale și energia care, susține el, curge prin ele. El spune că poate alina orice durere”, se mai precizează în articol.
„Nu există limite. Oamenii vin, se așează și simt schimbările. Nu trebuie să păcălesc pe nimeni”, spune el.
Gabriel oferă și consultații la distanță, pentru cei care nu pot ajunge la el, dar și sesiuni private, într-un apartament modest din cartierul Loreto. Pe 20 mai 2025, sute de oameni s-au adunat în fața bisericii încă de la 4 dimineața, sperând să prindă un loc în fața românului care „ia durerea cu mâna”.
Ploaie de recunoștință din partea localnicilor
Mărturiile celor care au beneficiat de intervențiile lui Gabriel sunt numeroase. O femeie povestește că a venit cu dureri cronice de spate și a plecat „cu o ușurare de parcă cineva i-ar fi scos o piatră grea din corp”. Un bătrân care nu mai putea merge fără baston susține că, după o singură ședință, a putut să urce scările singur. Nu există explicații medicale clare, însă experiențele celor vindecați conturează imaginea unei persoane cu o influență profundă asupra stării de bine a celor din jur.
Pentru Gabriel Mihăilă, vindecarea nu este un business, ci o formă de exprimare a unei vocații profunde. Nu visează la cabinete luxoase, la contracte de televiziune sau la notorietate internațională. Ceea ce își dorește este să rămână conectat cu acea energie pe care, spune el, a descoperit-o întâmplător și care îl ghidează în fiecare zi.
Acesta a încercat și alte locuri de muncă, dar nu i-au ieșit. „Asta este ceea ce sunt eu. Pentru asta am venit aici”, adaugă Gabriel cu convingere.
„M-au tratat foarte bine. Am fost surprins de modul în care m-au primit”, mai spune el.
Mexicul, o nouă casă
Puebla a devenit un loc în care Gabriel se simte acasă. A găsit aici liniște, căldură umană și o comunitate care l-a primit fără rezerve. Îi place arhitectura colonială, mâncarea locală și, mai ales, spiritul deschis al oamenilor. Nu are planuri de întoarcere în România, deși familia – tatăl și sora – locuiesc în continuare la Ploiești.
„Ei știu că ideologia mea de acum este să merg mai departe, să închid cicluri și să dau drumul”, concluzionează Gabriel Mihăilă.
Povestea sa amintește de figuri controversate din istoria bioenergiei românești, precum Constantin Mudava sau Bogdan Ștefănescu. Dar, spre deosebire de aceștia, Gabriel Mihăilă nu caută faima, ci echilibrul. Nu predică miracole, nu pretinde supremația asupra științei. Doar stă pe o bordură, zi de zi, în orașul Puebla, cu pancarta „Quito dolores” și palmele întinse, oferind alinare unei lumi care încă mai crede în tăcerea vindecătoare a mâinilor.
Sursa foto: El Sol de Puebla
