Georgescu Dragos
Satelitul sovietic Kosmos 482, care a petrecut mai bine de 50 de ani în orbita Pământului, a intrat într-o traiectorie descendentă necontrolată și s-ar prăbuși în atmosfera terestră. Lansat pe 31 martie 1972 de la Cosmodromul Baikonur din Kazahstan, Kosmos 482 a fost destinat unei misiuni către Venus. Cu toate acestea, o defecțiune a motorului a împiedicat atingerea destinației planificate, iar satelitul a rămas blocat pe orbita Pământului. După o lungă perioadă de derivație în spațiu, satelitul s-ar putea putea prăbuși în zilele următoare pe Pământ..
Un satelit sovietic scăpat de sub control ar putea lovi România în acest weekend. Ce impact ar avea
Kosmos 482 făcea parte din programul sovietic Venera, dedicat explorării planetei Venus. Scopul său era să transporte un modul de aterizare care să studieze atmosfera și suprafața planetei. După lansare, satelitul a intrat într-o orbită eliptică în jurul Pământului, iar o defecțiune a motorului a împiedicat atingerea traiectoriei către Venus. În ciuda încercărilor de a corecta traiectoria, satelitul a rămas blocat pe orbită, devenind un obiect de urmărit pentru astronomi și experți în gestionarea deșeurilor spațiale.
După mai bine de 50 de ani în spațiu, Kosmos 482 a intrat într-o traiectorie descendentă necontrolată, apropiindu-se de reintrarea în atmosfera Pământului. Astronomii și experții în gestionarea deșeurilor spațiale au monitorizat cu atenție această traiectorie, estimând că satelitul ar putea reintra în atmosferă în jurul orei 10:34 (ora României) pe 10 mai 2025. Cu toate acestea, traiectoria exactă rămânea incertă, iar zonele posibile de impact includeau orașe mari precum București, Londra sau Philadelphia.
Marco Langbroek, astronom și expert în urmărirea sateliților la Universitatea de Tehnologie din Delft, a utilizat cele mai recente observații pentru a calcula posibilele locuri de impact. Printre orașele aflate pe traiectoria potențială a satelitului se numărau Londra, Bruxelles, Budapesta, București, Phoenix, Philadelphia, São Paulo, Hiroshima și Brisbane. El a menționat că riscurile implicate nu erau deosebit de mari, dar nu erau nici zero, având în vedere că satelitul cântărea aproape 500 kg și avea o dimensiune de aproximativ 1 metru. Riscurile erau oarecum similare cu cele ale impactului unui meteorit.
Deși satelitul a fost proiectat inițial cu un sistem de parașute pentru aterizare, este posibil ca acestea să fi fost deja desfășurate și distruse sau să se fi deteriorat în deceniile petrecute pe orbită. Aceasta înseamnă că nu va exista nimic care să încetinească căderea modulului în afară de frecarea atmosferică, ceea ce ar putea provoca o coliziune de mai mare impact.
Profesorul Patrick Hartigan, astronom de la Universitatea Rice, a explicat că, la reintrare, Kosmos 482 va veni inițial cu aproximativ 8 km pe secundă, dar va încetini mult înainte de a ajunge la aproximativ 240 km/h. El a comparat impactul său cu masa și viteza unei motociclete în viteză.
Deși șansele ca un obiect atât de mic să lovească o zonă populată erau extrem de reduse, incertitudinea privind traiectoria sa finală rămâneau preocupări reale. Sunt slabe șansele ca o persoană, datorită mărimii mici a obiectului, să ajungă să fie țintă directă a impactului. Statisticile sugerau că probabil va ajunge în ocean, dar ar putea lovi și uscatul. Ar trebui să fii extrem de ghinionist ca să fii lovit.
Lecții învățate și măsuri de prevenire
Incidentul cu Kosmos 482 subliniază importanța gestionării deșeurilor spațiale și a riscurilor asociate cu obiectele care rămân pe orbită mult timp după încheierea misiunii lor. De-a lungul decadelor, au fost dezvoltate tehnici și strategii pentru a reduce riscurile asociate cu reintrarea necontrolată a sateliților și altor obiecte spațiale.
Una dintre abordările propuse este „Design for Demise” (D4D), care implică proiectarea sateliților astfel încât majoritatea componentelor lor să se descompună complet în atmosfera Pământului, reducând riscul ca fragmentele să ajungă la sol. Această abordare include utilizarea de materiale care se vaporizază complet la reintrare și proiectarea sateliților pentru a facilita distrugerea completă a acestora. Uniunea Europeană și Agenția Spațială Europeană (ESA) au inițiat studii și proiecte pentru a implementa aceste tehnici în viitoarele misiuni spațiale.
