Nicolescu Daniela
Sfârșitul lunii octombrie aduce două dintre cele mai importante sărbători creștine din calendarul ortodox: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – prăznuit pe 26 octombrie, și Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor – sărbătorit pe 27 octombrie. Aceste zile pline de semnificație sunt prilej de rugăciune, recunoștință și bucurie pentru toți credincioșii, dar mai ales pentru cei care poartă numele Sfântului Dumitru și derivatele sale.
Două zile de mare însemnătate pentru creștinii ortodocși
Sfântul Dumitru este considerat unul dintre cei mai iubiți sfinți din creștinătatea ortodoxă. În fiecare an, românii marchează aceste zile cu slujbe, pelerinaje și obiceiuri care s-au păstrat din generație în generație.
Pe 26 octombrie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, un sfânt originar din Tesalonic, martirizat în secolul al IV-lea pentru credința sa în Hristos. Este cunoscut drept protectorul soldaților și al celor aflați în primejdii, dar și ca aducător de minuni și vindecări.
Pe 27 octombrie, este pomenit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui sfinte moaște se află la Catedrala Patriarhală din Capitală. Sărbătoarea lui adună în fiecare an mii de credincioși care vin să se roage pentru sănătate, iertare și binecuvântare.
Originea și semnificația sărbătorii în tradiția populară
În credința populară, Sfântul Dumitru marchează trecerea de la vară la iarnă. Se spune că Sfântul Gheorghe „înverzește” natura, iar Sfântul Dumitru „desfrunzește codrul”, semn al apropierii frigului și al începutului sezonului rece.
În multe regiuni ale țării, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, oamenii aprindeau focuri mari în curți sau pe dealuri, cunoscute sub numele de „focurile lui Sâmedru”. Acestea aveau rolul de a alunga spiritele rele și de a proteja gospodăriile peste iarnă. Copiii săreau peste flăcări, crezând că astfel vor fi sănătoși și norocoși, iar animalele erau binecuvântate pentru a fi ferite de boli.
De asemenea, ziua de Sfântul Dumitru era considerată momentul în care se încheiau muncile agricole, se făceau târguri și se plăteau datoriile din timpul anului.
Cine își sărbătorește onomastica de Sfântul Dumitru
Pe 26 și 27 octombrie, milioane de români își serbează onomastica. Este momentul în care familiile și prietenii transmit urări de „La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Dumitru sau derivate ale acestuia.
Îi sărbătorim pe cei care se numesc Dumitru, Dimitrie, Dumitrache, Dumitră, Dumitrița, Mitruț, Mitică, Mitu, Dima, Mitrea, Mitruța, Dumitrana, Demetra, Demeter, Dimitrică și toate formele regionale sau diminutive ale acestui nume cu rădăcini profunde.
Numele Dumitru provine din grecescul Demetrios, derivat de la Demeter, zeița pământului și a fertilității. În interpretarea creștină, numele simbolizează legătura omului cu pământul, rodnicia și echilibrul, dar și dragostea pentru viață și pentru semeni.
Cel care poartă acest nume este asociat cu perseverența, modestia și stabilitatea. În tradiția românească, persoanele numite Dumitru sunt considerate oameni puternici, devotați și protectori ai familiei.
O zi a credinței, a tradiției și a familiei
Sărbătoarea Sfântului Dumitru nu este doar o zi de pomenire a sfinților, ci și un prilej de întărire a legăturilor dintre oameni. În multe sate, după slujba de la biserică, localnicii se adună la mese comune, împart bucate tradiționale și se roagă împreună pentru sănătate și liniște în casele lor.
Totodată, este momentul în care românii își reamintesc de valorile credinței, de legătura cu rădăcinile strămoșești și de importanța comunității. În unele zone, Sfântul Dumitru este privit ca un sfânt al roadelor, al bunăstării și al speranței pentru un nou ciclu al vieții.
Zilele de 26 și 27 octombrie aduc în sufletele românilor lumină, rugăciune și bucurie. Este momentul în care se împletesc tradiția, credința și dragostea pentru semeni. Sfântul Dumitru rămâne o figură inspirațională, un simbol al curajului, al credinței neclintite și al dăruirii.
