Cristina Cohuț
Ion Iliescu este cunoscut mai ales pentru rolul său în politica românească de după 1989, dar puțini știu ce poveste de viață se ascunde în spatele imaginii sale publice. Primul președinte al României de după căderea regimului comunist are o biografie marcată de lipsuri, drame familiale și întrebări despre propriile origini. Despre copilăria lui s-au spus multe, dar adevărul pare să fie mult mai simplu și dureros decât orice speculație. Ion Iliescu a fost abandonat de mama sa naturală la doar un an, iar relația cu familia a fost una complicată încă de la început.
Origini controversate
Zvonurile despre originile lui Ion Iliescu au circulat ani la rând, dar politicianul a preferat să păstreze discreția. A dat puține interviuri despre copilărie și nu a intrat niciodată în detalii privind arborele genealogic. Cu toate acestea, istoricii și jurnaliștii au reușit să contureze o imagine mai clară.
Se spune că bunicul său, Vasili Ivanovici, ar fi fost evreu de origine rusă, implicat activ în mișcările bolșevice. Acesta ar fi fugit din Rusia din cauza prigoanei țariste și s-ar fi stabilit în Oltenița, în jurul anului 1895. Acolo și-ar fi schimbat numele și identitatea, încercând să-și șteargă trecutul, relatează click.ro.
După o vreme, Vasili s-a căsătorit cu Maria Savu, o femeie româncă provenită dintr-o familie cu un trecut la fel de controversat. Fratele Mariei, Anghel Savu, ar fi părăsit Bulgaria în condiții suspecte, lucru care a intensificat și mai mult misterul din jurul genealogiei familiei Iliescu.
Mama biologică a lui Ion Iliescu
Puține lucruri sunt cunoscute despre mama biologică a fostului președinte. Potrivit informațiilor apărute în presă, Maricica, mama lui Ion Iliescu, era o femeie de origine bulgară, dintr-un neam de căldărari. Nu avea carte, vorbea greu românește și ducea o viață modestă.
Când Ion Iliescu s-a născut, tatăl său, Alexandru Iliescu, era deja plecat în Uniunea Sovietică, unde a rămas până în anul 1935. Mama sa a murit în anul 1932, lăsându-l pe viitorul președinte orfan de mamă la doar un an.
„Mama fostului președinte al României era o femeie de origine bulgară, din neamul căldărarilor, fără carte, care nu vorbea prea bine românește. Când s-a născut Ion Iliescu, tatăl său a fugit în Uniunea Sovietică, unde a stat până în 1935, în timp ce Maricica, mama lui, a murit în anul 1932”, potrivit evz.ro.
Tatăl, militant comunist condamnat pentru trădare
Alexandru Iliescu, tatăl viitorului lider politic, a fost un militant activ în Partidul Comunist Român, pe vremea când acesta era în ilegalitate. Activitatea sa politică l-a adus în atenția autorităților, iar întoarcerea în țară nu a fost una pașnică.
„Când s-a întors în țară, tatăl lui Ion Iliescu a fost condamnat la 12 ani de închisoare, pentru trădare de țară, deoarece milita pentru dezmembrarea statului și trecerea Basarabiei în componența URSS.”
Această condamnare a însemnat încă o absență importantă în viața copilului Ion Iliescu, care nu a crescut alături de părinții săi. Primii ani și i-a petrecut în grija bunicilor din Oltenița.
Relația cu mama adoptivă
După o copilărie petrecută mai mult la bunici, Ion Iliescu a ajuns să fie crescut de o altă femeie, pe care avea s-o numească întotdeauna „mama”. Era mama sa vitregă, dar legătura dintre cei doi a fost una profundă și stabilă.
Femeia care i-a fost mamă adoptivă a fost servitoare și bucătăreasă în casa Anei Pauker, una dintre cele mai influente figuri ale politicii românești de după 1944. Provenea dintr-o familie de țărani din Maramureș și l-a crescut cu principii ferme și disciplină.
Ion Iliescu a vorbit despre această femeie cu mult respect și emoție, într-un interviu acordat revistei Tango. Declarațiile lui reflectă lipsa unei familii tradiționale, dar și aprecierea față de cei care i-au oferit sprijinul de care avea nevoie în anii fragili ai copilăriei.
„Eu n-am avut o viață familială normală. Am avut o neșansă din acest punct de vedere. Tatăl meu a fost militant sindical, din partea Partidului Comunist Român, în ilegalitate, a urmat și divorțul de mama mea naturală, el lipsind trei ani din țară și fiind și în închisoare la Caracal și la Târgu-Jiu. Copilăria mi-am petrecut-o la bunicii mei, părinții tatălui meu, la Oltenița, până la vârsta de 8 ani. Apoi tata s-a recăsătorit și mama adoptivă, o femeie foartă dârză, fiică de țăran maramureșean, mi-a devenit mamă.”
Chiar dacă nu i-a fost mamă biologică, femeia aceasta i-a oferit sprijin și stabilitate. Iliescu a păstrat mereu o legătură profundă cu ea și a considerat-o figura maternă esențială în viața lui.
Ion Iliescu nu a locuit niciodată cu adevărat alături de tatăl său. Deși l-a considerat un model prin implicarea sa în politică și idealurile promovate, prezența fizică a acestuia a fost aproape inexistentă.
„Ei i-am spus întotdeauna „mama“. Dar tata era pentru mine un simbol, pentru că n-am conviețuit cu el și a murit, în ‘45. Iar bunicii au fost cei care m-au format. Iar una dintre surori, la care am și locuit în timpul războiului, în București, mi-a fost a doua mamă”, a mai spus Iliescu.
