Cristina Cohuț
Ziua Unirii Principatelor Române este sărbătorită anual la 24 ianuarie. În 1859, pe 24 ianuarie/5 februarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Țării Românești, după ce fusese ales domn al Moldovei la 5/17 ianuarie 1859, ceea ce a marcat unirea celor două principate românești sub un singur conducător. Acest moment istoric a fost și un prim pas important în formarea statului național unitar român, realizat la 1 decembrie 1918, conform Agerpres.
Recunoașterea zilei ca sărbătoare legală
„24 ianuarie semnifică, practic, ziua de naștere a statului național modern român și românii nu trebuie să uite acest lucru. (…) Recunoașterea ca sărbătoare legală este un gest simbolic ce conferă acestei zile statutul meritat, pentru că există un adevăr istoric de netăgăduit: România s-a născut la Iași!” se menționează în expunerea de motive a proiectului de lege care propune declararea zilei de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare legală. Semnat de 106 parlamentari din diverse partide politice, proiectul de lege a fost prezentat la 9 decembrie 2013 în Biroul Permanent al Camerei Deputaților, potrivit site-ului instituției.
Senatul a adoptat proiectul de lege pe 2 iunie 2014, iar Camera Deputaților a adoptat la 3 decembrie 2014 Legea care stabilește 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române – ca zi de sărbătoare națională. La 16 decembrie 2014, președintele Traian Băsescu a semnat Decretul nr. 901 privind promulgarea legii, care a devenit Legea nr. 171/2014. Aceasta prevede că autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza și sprijini manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
Prin Legea nr. 176 din 7 octombrie 2016, care modifică alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 808 din 13 octombrie 2016, 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată zi nelucrătoare.
Cum a fost ales Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Românești și Moldovei
După înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii (1853-1856) și Congresul de la Paris (13/25 februarie-18/30 martie 1856), protectoratul rus asupra Principatelor a încetat. Tratatele semnate în martie 1856 prevedeau ca acest protectorat să fie înlocuit de garanția colectivă a Marilor Puteri europene (Franța, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman și Regatul Sardiniei), păstrându-se suzeranitatea otomană, care se obliga să respecte administrația independentă a Principatelor, precum și libertatea cultului, legislației și comerțului. S-a decis convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc pentru a decide asupra viitorului celor două țări, scrie antena3.ro.
Măsurile luate pentru Unire
„Comitetul Electoral al Unirii” de la Iași (formulat în februarie 1857) a propus pe 1/13 martie un program ce includea unirea Principatelor într-un stat autonom, neutru, cu un prinț străin, și o adunare reprezentativă, cu garanția colectivă a puterilor europene. În aceeași direcție, un „Comitet Central al Unirii” a fost înființat și la București pe 3/15 martie 1857. După Adunările ad-hoc din Moldova (7/19 octombrie 1857) și Țara Românească (8/20 octombrie 1857), au fost adoptate rezoluții aproape identice, solicitând autonomia, neutralitatea și unirea celor două principate într-un stat numit România, cu un prinț străin, ereditar și neutralitatea statului.
Convenția de la Paris și Organizarea Internă a Principatelor
În ultima zi a Conferinței Puterilor garante de la Paris (10/22 mai – 7/19 aug. 1858) s-a semnat Convenția de la Paris, noul statut al Principatelor, care prevedea că acestea se vor administra liber sub suzeranitatea otomană și sub garanția colectivă a Puterilor europene. În acest context, fiecare principat urma să aibă un domn și miniștri proprii, cu o Adunare electivă, iar legile să fie comune prin Comisia Centrală.
Alegerile din Moldova și Țara Românească
La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă a validat 55 de mandate. La 3/15 ianuarie 1859, majoritatea deputaților s-au întrunit pentru a alege un candidat comun. Alexandru Ioan Cuza a fost propus și ales unanim. La 5/17 ianuarie 1859, Adunarea l-a ales oficial ca domn al Moldovei.
În Țara Românească, alegerile pentru Adunarea electivă au avut loc între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859, cu conservatorii câștigând 46 din cele 72 de mandate. Lucrările Adunării au început pe 22 ianuarie/3 februarie 1859, într-o atmosferă tensionată. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, deputații s-au întâlnit pentru a discuta alegerea unui domn. În dimineața zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă, în care a susținut Unirea și legalitatea acestui act, propunând alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și ca domn al Țării Românești.
Dubla alegere și unirea principatelor
După reînceperea lucrărilor, cei 64 de deputați au votat și l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Românești. Astfel, s-a realizat unirea de facto a celor două principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a încălca formal Convenția de la Paris, România a obținut o victorie semnificativă în drumul către statul modern. Alexandru Ioan Cuza a ajuns la București pe 8/20 februarie 1859, fiind primit cu entuziasm, conform lucrării ‘Istoria României în date’ (Editura Enciclopedică, 2003).
La 1/13 aprilie 1859, Conferința de la Paris a recunoscut de jure alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Austria și Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul pe 25 august/6 septembrie 1859. Austria l-a recunoscut de facto la 2/14 mai 1859. Recunoașterea dublei alegeri de către Puterile garante și Imperiul Otoman a consolidat unirea personală a celor două principate, un pas esențial pentru realizarea Unirii complete.
