Mirela Loșniță
Calendar ortodox. Pe 12 iunie 2025, creștinii ortodocși și cei greco-catolici îl cinstesc cu deosebită evlavie pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, un pustnic legendar și model de nevoință duhovnicească. Considerat ocrotitor în toate necazurile și ispitele vieții, Sfântul Onufrie este cunoscut pentru viața sa de renunțare totală la lume și pentru legătura sa profundă cu Dumnezeu. În această zi cu o puternică încărcătură spirituală, este bine să rostești o rugăciune către acest mare sfânt, despre care se spune că oferă ajutor grabnic celor împovărați de gânduri negre și încercări sufletești.
Calendar ortodox 12 iunie 2025
În calendarul romano-catolic, această zi marchează sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei și a Sfântului Gaspar, preot și martir al credinței. Viața Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare este una dintre cele mai impresionante mărturii de sfințenie și dăruire totală lui Dumnezeu. Născut în jurul anului 350 d.Hr., în Egipt, Onufrie a fost încredințat unei mănăstiri încă din pruncie, după ce a primit Sfântul Botez. Tatăl său a dorit ca fiul său să crească în frică și dragoste de Dumnezeu, într-un mediu sfânt.
Însă, chemarea sa nu a fost către viața obișnuită de mănăstire. Duhul Sfânt i-a sădit în inimă dorința unei vieți ascetice și izolate, în care să se dedice exclusiv rugăciunii și postului. Astfel, tânărul Onufrie a părăsit zidurile mănăstirii și a pășit în adâncul pustiei egiptene. Acolo a fost întâmpinat de un bătrân sihastru, care l-a primit ca ucenic și i-a descoperit tainele vieții în tăcere și rugăciune neîncetată.
După o vreme, bătrânul l-a condus la o peșteră pustie, spunându-i că acela este locul rânduit de Dumnezeu pentru nevoința sa. L-a vizitat doar o dată pe an, până când a trecut la cele veșnice. De atunci, Onufrie a rămas complet singur în pustiu, dedicându-și fiecare clipă rugăciunii și pocăinței. A trăit astfel vreme de șaptezeci de ani.
Minunile trăite în pustie și harul divin primit
De-a lungul acestei perioade, Sfântul Onufrie a dus o luptă neîntreruptă cu propriile slăbiciuni și cu ispitele ce nu-i dădeau pace. Dar harul lui Dumnezeu nu l-a părăsit. Se spune că, după ce inima lui s-a umplut de iubire cerească, un înger începu să-i aducă zilnic pâine pentru a-i susține viața. În apropierea peșterii în care locuia, Dumnezeu a făcut să răsară un palmier roditor și să izvorască un fir de apă dulce, astfel încât sfântul să aibă hrană și apă.
Toate acestea nu erau altceva decât semne ale purtării de grijă divine, pentru un suflet care a renunțat la tot ce este omenesc în căutarea absolută a sfințeniei. Spre finalul vieții sale, Cuviosul Onufrie a avut parte de o vizită cu totul deosebită. Sfântul Pafnutie cel Mare, un alt pustnic vestit, a fost călăuzit în mod minunat de Dumnezeu către peștera lui Onufrie. Cei doi sfinți au petrecut împreună o noapte întreagă în rugăciune și convorbiri duhovnicești potrivit crestinortodox.ro.
Pafnutie, uimit de sfințenia vieții lui Onufrie, l-a întrebat cum a reușit să se împărtășească în toți acești ani de singurătate. Onufrie i-a răspuns cu smerenie că în fiecare duminică, un înger îi aducea Sfânta Împărtășanie. A doua zi, cu blândețe și pace, i-a spus lui Pafnutie că sosise ceasul trecerii sale din această viață, iar Dumnezeu l-a trimis pe el ca să-l îngroape.
La moartea sa, s-a petrecut un nou semn minunat: doi lei au venit din pustie și au săpat cu labele lor mormântul sfântului. Cu adâncă evlavie, Sfântul Pafnutie l-a așezat pe Onufrie în pământ, lăsând în urmă o mărturie cutremurătoare despre sfințenia și nevoința unui om care a trăit pentru Dumnezeu.
Rugăciune grabnic ajutătoare către Sfântul Cuvios Onufrie
În această zi de sărbătoare, credincioșii sunt îndemnați să se roage Sfântului Cuvios Onufrie cu nădejde, cerând izbăvire din necazuri, luminare sufletească și întărire în credință.
„O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie».
Ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte, dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu.
Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.”
Această rugăciune este o armă duhovnicească împotriva tuturor tulburărilor lăuntrice. Cei care o rostesc cu credință și pocăință primesc mângâiere, întărire și speranță.
„Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.”
