Vanatoru Andreea
În data de 25 mai, Biserica Ortodoxă prăznuiește un eveniment deosebit de important din viața spirituală creștină: A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Această sărbătoare face parte dintr-o serie de momente istorice și sacre care se referă la descoperirea succesivă, în timp, a relicvei prețioase – capul celui mai mare dintre proroci, cel care a vestit venirea Mântuitorului Hristos și L-a botezat în râul Iordan.
Calendar Ortodox 25 mai 2025: A treia aflare a cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul a fost un proroc curajos și drept, care nu a ezitat să denunțe păcatul, indiferent de rangul celui care îl comitea. Astfel, el l-a mustrat în mod public pe Irod Antipa, tetrarhul Galileii, pentru viața sa nelegiuită: acesta trăia într-o relație adulteră cu Irodiada, soția fratelui său, Filip, încălcând flagrant Legea lui Dumnezeu.
Această mustrare i-a atras ura profundă a Irodiadei, care a căutat vreme îndelungată un prilej pentru a-l elimina pe proroc. Ocazia s-a ivit la ospățul fastuos organizat de Irod cu prilejul aniversării sale. Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria anterioară, a dansat în fața invitaților, cucerindu-i prin farmecul său, dar mai ales câștigând admirația regelui însuși.
Sub influența vinului și vrăjit de dans, Irod i-a promis fetei că îi va împlini orice dorință, chiar și până la jumătate din regatul său. Îndemnată de mama sa, Salomeea a cerut un lucru cumplit: capul Sfântului Ioan Botezătorul, adus pe o tipsie.
Deși tulburat, Irod nu a îndrăznit să se răzgândească din mândrie și din dorința de a nu-și încălca jurământul făcut înaintea oaspeților. A poruncit, așadar, ca prorocul să fie decapitat în temniță.
Soarta trupului și a capului Sfântului Ioan
Potrivit tradiției, Irod a refuzat să înmâneze capul Botezătorului ucenicilor acestuia, temându-se de posibilitatea unei minuni: credea că, dacă ar fi fost îngropat întreg, Ioan ar fi putut învia. Prin urmare, a dat voie doar ca trupul Sfântului să fie luat și îngropat, lucru care s-a făcut cu evlavie de către ucenici în cetatea Sevastia (Samaria).
În schimb, capul Sfântului Ioan a fost îngropat în taină, de către Irodiada, în curtea palatului său, la mare adâncime, pentru a fi ascuns și uitat. Dar, prin voia lui Dumnezeu, această relicvă sfântă nu a rămas îngropată pentru totdeauna, ci a fost descoperită în mod minunat, în mai multe rânduri, fiecare aflare fiind prăznuită cu mare solemnitate în Biserica Ortodoxă.
Primele două aflări ale capului Sfântului Ioan Botezătorul – între evlavie, taină și revelație divină
Potrivit tradiției bisericești, capul Sfântului Ioan Botezătorul nu a rămas ascuns pentru totdeauna în curtea Irodiadei. În mod providențial, el a fost recuperat și ascuns cu grijă de o femeie cu suflet drept – Sfânta Ioana, soția lui Huza, un dregător de la curtea regelui Irod. Ioana este pomenită în Evanghelii ca una dintre femeile mironosițe care L-au urmat pe Hristos și L-au slujit din bunurile lor.
Mișcată de sfințenia Botezătorului și dezgustată de crima nedreaptă, Sfânta Ioana a reușit să recupereze în taină capul Sfântului Ioan din locul unde fusese îngropat în ascuns, în curtea Irodiadei. Ea l-a dus cu evlavie la Ierusalim, unde l-a așezat într-un vas de lut și l-a îngropat pe muntele Eleonului, loc sfânt unde avea să se înalțe mai târziu Domnul Iisus Hristos la ceruri. Această tainică păstrare a relicvei este cunoscută drept prima aflare a cinstitului cap.
Descoperirea capului de către monahul Inochentie – începutul celei de-a doua aflări
După trecerea mai multor ani, un bărbat de rang înalt, un om înstărit și respectat în societate, a fost luminat de credință și a renunțat la toate onorurile și averile lumii. S-a retras din viața lumească și a îmbrățișat viața monahală, luând numele de Inochentie.
Dorind să ducă o viață retrasă și de rugăciune, s-a stabilit tocmai în locul unde, fără să știe inițial, fusese ascuns capul Botezătorului – pe muntele Eleonului. Într-o zi, dorind să-și construiască o chilie modestă, a început să sape în pământ. Așa a dat peste un vas de lut și, în el, a descoperit un cap nestricat. Printr-o descoperire dumnezeiască, Inochentie a aflat că era vorba chiar de capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Cu profundă evlavie, monahul a cinstit acea relicvă sfântă, dar, temându-se de profanare și neliniște lumească, a îngropat capul din nou în același loc, păstrând taina pentru sine.
Transferul cinstitului cap la Emesa – începutul cinstirii publice
Capul Sfântului Ioan a rămas ascuns acolo până în epoca Sfinților Împărați Constantin și Elena. În această perioadă de renaștere creștină, Dumnezeu a rânduit ca relicva să fie din nou descoperită. Doi monahi evlavioși, aflați în căutarea locurilor sfinte, au fost călăuziți de semne dumnezeiești și au dezgropat vasul de lut ce conținea capul. De data aceasta, relicva a fost luată și dusă în cetatea Emesa (azi Homs, în Siria), unde a fost încredințată unui olar credincios.
În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, fiind înștiințat printr-o vedenie despre acest dar ceresc, a luat capul Botezătorului și l-a așezat cu solemnitate în biserica principală a orașului. Această așezare publică a sfintei relicve este considerată de Biserică drept cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul.
