Roxana
Pe 7 mai 2025, calendarul ortodox marchează o zi cu profundă încărcătură duhovnicească. Creștinii ortodocși sărbătoresc Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim și îl cinstesc pe Sfântul Mucenic Acachie. Această dată aduce în lumină simboluri esențiale ale credinței, puterea mărturisirii și intervențiile divine ce întăresc sufletele în căutarea Adevărului.
Arătarea Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim
Unul dintre cele mai tulburătoare evenimente consemnate în istoria Bisericii Ortodoxe este legat de ziua de 7 mai. În anul 351 d.Hr., cerul Ierusalimului a fost martorul unei arătări dumnezeiești. O cruce imensă, strălucitoare, s-a întins deasupra orașului, de la Golgota până la Muntele Măslinilor.
Evenimentul nu a fost doar o întâmplare spectaculoasă. Mii de locuitori ai Ierusalimului au fost martorii acestui semn. Creștinii din acea vreme au perceput Crucea ca pe o confirmare divină a credinței lor, mai ales în contextul disputelor dogmatice și al tulburărilor cauzate de arianism.
Crucea luminoasă a apărut în timpul împăratului Constanțiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare. Patriarhul Chiril al Ierusalimului, martor direct al fenomenului, i-a scris o epistolă detaliată împăratului, explicând evenimentul și semnificațiile sale teologice. Crucea nu era doar un simbol – era o mărturie a biruinței lui Hristos asupra morții și un semn de susținere cerească.
Semnul apărut pe cer în acea zi nu a fost însoțit de teamă, ci de uimire și încredere. Credincioșii au simțit că Dumnezeu le vorbește prin această arătare, încurajându-i să rămână statornici în credință. Biserica Ortodoxă a așezat această minune în rândul sărbătorilor de peste an, pentru ca fapta cerească să nu fie uitată.
Evenimentul este o invitație tainică pentru credincioși: să nu uite că Dumnezeu se arată acolo unde e credință curată, iar Crucea rămâne pavăză și nădejde în vremuri de încercare.
Cine a fost Sfântul Mucenic Acachie
În aceeași zi, 7 mai, Biserica îl cinstește pe Sfântul Mucenic Acachie, un ostaș roman care a ales credința în Hristos în defavoarea siguranței lumești. Provenea din Capadocia și făcea parte din armata romană în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor.
Convertirea lui Acachie nu a fost una tainică. El și-a mărturisit credința cu demnitate în fața superiorilor săi, refuzând să jertfească idolilor. Această atitudine l-a adus în fața guvernatorului Bibian, care a poruncit să fie supus la torturi cumplite.
Cu toate că trupul său era slăbit de chinuri, sufletul lui Acachie rămânea neclintit. Mărturiile bisericești spun că nu a murmurat niciun cuvânt de nemulțumire, ci și-a păstrat pacea lăuntrică până la ultima suflare. În cele din urmă, a fost decapitat, devenind martir al lui Hristos.
Cinstirea lui în calendarul ortodox nu este doar comemorarea unei jertfe, ci și recunoașterea unui model de curaj și fidelitate. Sfântul Acachie este invocat mai ales în rugăciunile celor care trec prin suferință, fiind considerat mijlocitor pentru cei nedreptățiți.
Bisericile care poartă hramul Sfântului Acachie oficiază slujbe speciale în această zi, iar credincioșii îi aduc prinos de recunoștință pentru exemplul său.
Importanța zilei de 7 mai în viața liturgică
Calendarul ortodox nu reține întâmplător datele comemorative. Ziua de 7 mai se află sub semnul luminii – atât la propriu, prin arătarea Sfintei Cruci, cât și la figurat, prin lumina mărturisirii Sfântului Acachie. Este o zi în care credincioșii sunt chemați la rugăciune cu mintea curată și inima deschisă.
În biserici, în această zi, se citesc texte care amintesc de biruința credinței asupra păgânismului. Troparul Sfintei Cruci este rostit cu evlavie, iar acatistul Sfântului Mucenic Acachie este citit de cei care îl au ca ocrotitor sau care doresc să ceară întărire în încercări.
Preoții folosesc această zi pentru a le aminti enoriașilor de frumusețea ascultării și de puterea rugăciunii. Mulți aleg să postească sau să se spovedească în preajma acestei sărbători, simțind apropierea harului prin mijlocirea sfinților.
Slujbele din această zi sunt pline de simboluri: lumânările aprinse amintesc de lumina Sfintei Cruci, iar cântările aduc în amintire statornicia mucenicilor.
7 mai nu este o simplă dată din calendar. Este un reper liturgic care îndeamnă la introspecție, la întărirea credinței și la recunoștință pentru harul arătat de Dumnezeu poporului Său.
Tradiții și obiceiuri populare legate de 7 mai
În popor, ziua de 7 mai este legată de semne cerești și de respect față de cruce. În unele zone din țară, bătrânii spun că „cerul vorbește în mai”, referindu-se la arătarea minunii de la Ierusalim. Este o zi în care oamenii aprind lumânări la răscruce de drumuri și înălță rugăciuni pentru luminarea minții.
Se păstrează obiceiul ca în această zi să nu se lucreze pământul, în semn de respect pentru Crucea lui Hristos. În satele din Moldova, femeile pregătesc colaci în formă de cruce și îi dau de pomană celor nevoiași. Aceste gesturi sunt însoțite de rugăciuni pentru sănătate și iertarea păcatelor.
Mulți credincioși poartă cruciulițe sfințite sau își sfințesc casele în această zi, considerând că 7 mai aduce protecție și pace. În unele zone, copiii sunt binecuvântați cu apă sfințită pentru a fi feriți de rău pe parcursul anului.
Deși aceste obiceiuri nu sunt canonice, ele reflectă credința vie a poporului și legătura profundă dintre tradiție și spiritualitate. 7 mai devine astfel o punte între cer și pământ, între credința dogmatică și manifestările populare.
Cum putem trăi duhovnicește ziua de 7 mai
Trăirea zilei de 7 mai nu înseamnă doar participare la slujbe, ci și o introspecție sinceră. Este o ocazie pentru a ne întreba cât de prezentă este crucea în viața noastră. Nu cea de lemn, ci crucea interioară – încercările, suferințele, luptele lăuntrice.
Ziua aceasta ne provoacă să ne reînnoim credința. Să nu o lăsăm doar în paginile calendarului, ci să o aducem în inimile noastre. Să ne întrebăm dacă avem curajul lui Acachie. Dacă, în fața fricilor și compromisurilor, mai avem tăria de a spune: cred.
Putem citi Viețile Sfinților, putem face un gest de milostenie, putem aprinde o lumânare pentru cei plecați. Orice gest mic, făcut cu sinceritate, este o formă de mărturisire.
Arătarea Sfintei Cruci nu a fost doar un semn pentru oamenii de atunci. Este un mesaj pentru noi, cei de azi: nu suntem singuri. Cerul veghează.
