Vanatoru Andreea
În fiecare an, pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai puternice și respectate figuri ale Vechiului Testament. În anul 2025, această zi cade într-o duminică, amplificând și mai mult încărcătura spirituală a sărbătorii. Pentru credincioși, este o zi cu semnificații adânci, un moment de reflecție, de rugăciune și de întoarcere la tradiții vechi, moștenite de la străbuni.
Cine a fost Sfântul Ilie? Omul care vorbea cu Dumnezeu și stăpânea cerurile
Sfântul Ilie s-a născut în cetatea Tesva, în ținutul Galaadului, dincolo de râul Iordan, cu peste 800 de ani înainte de venirea lui Hristos. Potrivit Tradiției și textelor sacre, provenea dintr-o familie preoțească și, încă din copilărie, s-a distins printr-o viață de rugăciune intensă și asceză. A petrecut mult timp în pustiu, în post și meditație, cultivând o legătură profundă cu Dumnezeu.
În plan spiritual, Sfântul Ilie este considerat un mare prooroc și făcător de minuni, iar în plan mitologic, tradiția populară românească l-a transformat într-un personaj cosmic, înzestrat cu puteri neobișnuite. Legendele spun că, pentru a-și ispăși un păcat, Dumnezeu l-a ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați, oferindu-i un bici de foc cu care să lupte împotriva duhurilor rele. Astfel a devenit stăpânul tunetelor, fulgerelor și ploilor – cel care „deschide și închide cerurile”, aducând ploaie în vreme de secetă sau, din contră, trăsnete și grindină.
Tradiții populare și obiceiuri vechi de Sfântul Ilie. Ce e bine să faci în această seară, pe 20 iulie
În satele românești, sărbătoarea Sfântului Ilie este înconjurată de o mulțime de ritualuri și interdicții, multe dintre ele păstrate neîntrerupt din vremuri imemoriale.
n credința populară, orice muncă fizică era interzisă de Sfântul Ilie. Se spunea că cei care lucrau în această zi provocau mânia cerului, atrăgând grindină, fulgere sau alte fenomene distructive asupra gospodăriei.
Un obicei aparte spune că nu trebuie consumate mere în această zi, întrucât grindina care poate cădea în urma acestui gest va fi la fel de mare ca fructele. În multe zone, copiii nu aveau voie nici să le culeagă din pomi înainte de Sfântul Ilie – semn că natura trebuie respectată, iar roadele ei binecuvântate.
Busuioc sfințit, ars în seara de Sfântul Ilie
De sfântul Ilie, femeile din sate mergeau pe câmp să adune plante tămăduitoare, în special busuioc, mentă sau cimbrișor. Acestea erau duse dimineața la biserică pentru a fi sfințite, apoi uscate și păstrate peste an. De cele mai multe ori, busuiocul sfințit era ars în seara de Sfântul Ilie, iar cenușa rezultată era considerată un remediu sacru, folosit pentru vindecarea rănilor sau alungarea bolilor din casă.
De Sfântul Ilie, oamenii își amintesc cu evlavie de cei plecați din această lume, în special de copiii morți înainte de vreme. În semn de pomenire, femeile ofereau pomană – colaci, fructe și preparate din roadele grădinii – pentru ca sufletele lor să se odihnească în lumină.
