Redactia
Ipohondria este reprezentată de frica de a vea o boală gravă, frica ce se bazează pe interpretarea greșită a simptomatologiei fizice sau a funcțiilor normale ale organismului. Persoanele care suferă de ipohondrie au mereu teama că li se întâmplă ceva, că suferă de boli grave, că medicii nu le acordă suficientă atenție și că nu au făcut destule investigații, ori că nu reușesc să găsească pe cineva competent care să îi ajute.
Ipohondria este involuntară și debutează de obicei la adulți răspândindu-se atât în rândul femeilor cât și a bărbaților.
O parte din simptomele ipohondriei sunt: teama că anumite simptome minore sau senzații resimțite indică o boală gravă, consulturi medicale repetate, schimbarea frecventă a medicilor, discuții interminabile cu prietenii sau rudele despre problemele medicale suspectate și chiar cercetări medicale obsesive.
Câți dintre noi suntem ipohondri?
Conform statisticilor până la 5% din populație suferă de ipohondrie, în realitate însă sunt mai mulți oameni care se confruntă cu această suferință.
Avem printre noi mai mulți ipohondri decât credem și asta pentru că nu toți se expun și astfel puțini ajung să fie diagnosticați. Numărul celor care ajung să capete un comportament ipohondru este în creștere și asta din cauza excesului de informație.
Cei mai mulți internauți caută informații despre sănătate mai întâi pe internet și abia apoi ajung să consulte un medic.
Neavând capacitatea necesară de a sorta informațiile și de a le alege pe cele potrivite, pacientul ajunge la medic suprainformat si autodiagnosticat.
Problema cea mai mare a pacientului ipohondru e că acesta nu acceptă să plece din cabinetul medicului fără un diagnostic, devin chiar nemulțumiți, frustrați de faptul că medicul nu își dă seama de ce afecțiuni suferă acesta, ba merg și mai departe crezând cu tot dinadinsul că boala lor este una extrem de rară și nu poate fi depistată atât de ușor.
Din cabinet în cabinet pacienții îmchipuiți ajung să cheltuie o mică avere pe zeci de investigații amânunțite în cautarea unei boli închipuite când defapt realitatea este una simplă și clară: ipohondrie.
Pandemia ne transformă în ipohondri?
Pandemia ne-a afectat pe fiecare dintre noi și am ajuns cu toții să fim de zece ori mai atenți pe ce punem mâna, de câte ori pe zi ne spălăm pe mâini și cu cine ne încumetăm să luăm contact. Ne alegem cu mai multă iscusință săpunul pe care îl folosim și nu ne lipsesc din geantă dezinfectantele sau alcoolul sanitar.
La un simplu strănut ne trece fugitiv prin minte gândul: coronavirus.
Am devenit mult mai suspicioși cu cei din jurul nostru și asta ne afectează foarte mult psihicul dar și viața socială. Am devenit din oamenii sociali asemeni nordicilor, mai distanți și mai reci, frica și incertitudinea stau la baza acestor schimbări.
Toată lumea așteaptă o dată concretă până la care să se termine cu toate restricțiile, cu epidemia și cu toată nebunia care ne-a întors lumea cu fundul în sus, însă nimeni nu spune nimic. Se preconizează că va trebui să învățăm să trăim cu virusul acesta parșiv, greu de imaginat însă omenirea s-a confruntrat de-a lungul istoriei cu sute de viruși și mai periculoși decât acesta.
