Redactia PlumMedia
Brașovul a avut, pentru o seară, o scenă fără mască.
Echipa TakeIT, un proiect inițiat de Bianca Stan, alături de Marian Stan, a propus un format curatorial diferit: mai puține „lecții”, mai multe povești trăite; mai puțin spectacol, mai multă conversație cu sens. Sub tema „Ești mai mult decât crezi TU că ești”, evenimentul a folosit conceptul BRULES (reguli preluate care limitează) ca fir narativ și instrument de reflecție personală.
TakeIT a inversat convențiile unei conferințe clasice: în locul prezentărilor standardizate, pe scenă au apărut perspective autentice, ritmate de momente de tăcere, umor bine-dozat și întrebări deschise. Publicul, format din peste 1000 de oameni, a rămas angajat nu prin artificii, ci prin relevanță: idei aplicabile, exemple concrete și un limbaj care a coborât mesajul din teorie în viața de zi cu zi.
Pe 12 septembrie, Brașovul a oprit zgomotul. Ceea ce a rămas au fost adevărul, prezența și curajul. Iar asta a transformat o întâlnire „despre dezvoltare personală” într-un cadru rar, în care oamenii s-au văzut pe ei înșiși mai clar.
Ce s-a întâmplat, concret, pe scenă și în sală?
„Demontăm BRULES!”
Tema primei ediții TakeIT, „Ești mai mult decât crezi TU că ești”, a transformat o seară de septembrie într-un cadru de reflecție rar: nu s-au căutat rețete, ci s-au pus oglinzi.
„Fericirea nu durează.” „E rușinos să greșești.” „Nu pot trăi din pasiunea mea.” „Dacă mă pun pe mine pe primul loc, sunt egoist.” „Succesul înseamnă vizibilitate.”
Conceptul BRULES (reguli preluate care limitează) a servit drept fir narativ: ce reguli am moștenit fără să le alegem? Ce credințe ne organizează viața pe pilot automat?
Seara a debutat cu un colaj video care a fixat întrebarea „Care e BRULE-ul tău?”, iar tonul a rămas consecvent până la final: mai puțin discurs, mai mult adevăr.
Prin această lentilă, fiecare moment a devenit un exercițiu de a separa presiunea de a arăta o verisune „perfectă” a ta de dreptul de a fi prezent. De aici senzația unanimă că nu s-a asistat la „încă o conferință”, ci la o schimbare de ritm: feed-urile pe silențios, ego-ul pe pauză, atenția pe ceea ce contează. Nu s-au livrat lecții, ci perspective trăite, exact atât cât să pornească dialogul interior care continuă dincolo de sală.
Povești care contează: cine a urcat pe scenă?
În spatele serii de la Brașov a fost o curatorie atentă de voci diferite, unite de aceeași temă: BRULES. Line-up-ul principal a lucrat cu aceste „reguli” din unghiuri complementare: de la valoarea legată de a fi „perfect” la rușinea de corp, de la preconcepția că „eu nu fac vânzări” la direcția personală într-o lume care trage de tine, plus un contrapunct necesar: bucuria simplă. Iar pe tot parcursul serii, Bob Rădulescu a fost liantul: a ținut ritmul, a păstrat intenția și a dus conversația dincolo de clișee.
Paul Olteanu a atins nervul dureros al perfecționismului: „merit doar dacă ofer”. A vorbit despre cum ne lipim valoarea de rezultate și despre costul tăcut al acestei logici: burnout, auto-presiune, pierderea bucuriei, ancorând totul într-o decizie reală: anul de pauză în care și-a recalibrat direcția. Mesajul lui a fost o invitație la a regândi raportul dintre a face și a fi, dintre reușită și omenie.
Andy Szekely a deschis tema alegerii conștiente: „Dacă nu alegi tu, aleg alții pentru tine.” Fără prescripții, cu întrebări bune, a propus revenirea la busola interioară într-o lume saturată de „ar trebui”. Nu a căutat adeziuni rapide, ci claritate: cine ești, ce vrei, ce simți cu adevărat, apoi decizia.
Alina Andriuță a demontat masca „femeii impecabile” și mitul că vulnerabilitatea ar fi slăbiciune. A arătat, cu onestitate, cum a te arăta creează conexiune și cum povestea personală, spusă fără ornament, poate deveni pod real către ceilalți. Mesajul: prezența autentică e o forță, nu un risc de evitat.
Andrei Dunuță a luat în vizor BRULE-ul „eu nu fac vânzări”. A arătat, pragmatic, că toți „vindem” câte ceva în fiecare zi: idei colegilor, direcții echipei, reguli copiilor, și că arta e, de fapt, a nu vinde agresiv, ci a pune în valoare adevărul tău în relație cu celălalt. Un cadru sănătos pentru influență și integritate, dincolo de clișeul „bun de gură”.
Simona Ciff a vorbit despre rușinea de corp, aceea care se poartă în tăcere, în haine largi și în comparații fără sfârșit. Cu blândețe fermă, a propus trecerea de la standardul exterior la împăcarea cu propriul corp, ca fundament pentru stima de sine și relații mai curate.
Daniel Buzdugan a adus contrapunctul lucid: simplitatea. A amintit că nu toate răspunsurile vin din încă un „upgrade”; uneori vin din râsul sănătos, din pauză, din lucrurile mici care reașază perspectivele. Un reset discret, dar necesar, la presiunea „să demonstrăm”.
Speakerii secundari au completat tabloul cu experiențe orientate spre curaj aplicat. Adriana Petre a deschis seara cu o invitație la autenticitate dincolo de etichete, transformând „diferențele” în forță. Petrică Mureșan (SSM.ro) a vorbit despre a ținti sus când toți spun „nu se poate”, de la eșecuri la inovație pe bune. Mircea Spânu (Gamma Print) a demontat ideea „nu e mare lucru”: a arătat cum fiecare contribuție contează. Bogdan Nițuleasa (Nibora 3D) a trecut prin BRULE-ul colectiv „Ce va spune lumea?”, arătând cum îl poți transforma din frână în resursă de creștere.
Conversație dincolo de conținut
Seara a livrat mai mult decât emoție: a livrat o metodă simplă de lucru cu tine. Publicul a plecat cu un cadru ușor de pus în practică:
1) numește regula,
2) urmărește unde ți se vede în viața ta (decizii, limbaj, reflexe),
3) înlocuiește-o cu un gest mic în următoarele 24 de ore.
Din acest motiv, discuțiile de după au fost concrete, nu generale.
Impactul s-a văzut în felul în care oamenii au formulat ideile: fraze precise, nu lozinci; observații din corp, nu doar din cap; decizii mici pentru „mâine dimineață”, nu promisiuni vagi. Această claritate operațională e ceea ce rămâne util după o seară intensă.
Pentru TakeIT, evenimentul a fixat un standard editorial pe care îl poți recunoaște: clarificare înainte de inspirație, adevăr verificabil în viața de zi cu zi și utilitate care începe imediat. „Valoarea” nu stă în cât s-a vorbit pe scenă, ci în cât se poate schimba în afara ei.
Dovada atmosferei rămâne în imagini: ochi atenți, notițe pe marginea biletelor, conversații care continuă pe holuri.
Vezi albumul foto complet aici!
Conectarea: de la „eu” la „împreună”
Pe 30 ianuarie, TakeIT continuă direcția începută la Brașov și trece la tema CONECTAREA: felul în care te așezi în relație cu tine, cu oamenii tăi și cu ceea ce te depășește. Mesajul e anunțat clar: Prea mult scroll. Prea mult conținut. Prea puțină legătură. Pe 30 ianuarie se oprește zgomotul și se deschid conversațiile fără mască — cu tine, cu ceilalți, cu copiii, cu partenerul și cu divinul.
La ce să te aștepți, în esență: dialog ghidat pe teme grele, dar utile; întrebări aplicabile în viața de a zi cu zi; cadre în care vulnerabilitatea e tratată cu rigoare, nu cu patetism. Accent pe practici scurte, pe care le poți testa pe loc și repeta ulterior.
Line-up anunțat
- Teodora Mețiu
- Dr. Cristian Andrei
- Ioana Stănescu
- Călin Iepure
- Invitat Special .
- Moderator: Radu Bălănescu
De la content la conversație.
De la scroll la sens.
De la performance la prezență.
Rezervă-ți locul pentru 30 ianuarie: CONECTAREA. De la „EU” la „Împreună”
TakeIT a demonstrat că un eveniment poate funcționa ca un instrument de clarificare, nu ca un maraton de discursuri. Echipa condusă de Bianca Stan, împreună cu Marian Stan, a validat o ipoteză simplă: când pui pe scenă adevăr verificabil în viața de a doua zi, oamenii rămân angajați și pleacă cu decizii, nu doar cu impresii. De aici valoarea reală a serii de la Brașov.
Următorul pas este firesc: CONECTAREA din 30 ianuarie. Tema nu promite un spectacol, ci un cadru în care relațiile, cu sine, cu cei apropiați și cu ceea ce depășește individualul, pot fi lucrate cu rigoare și calm. Este o invitație la practică, nu la consum.
Dacă simți că următoarea conversație îți aparține, ia-ți locul din timp.
În rest, rămâne o întrebare utilă pentru fiecare cititor: Cine ai fi tu fără regulile care nu-ți mai servesc?
