Georgescu Dragos
Lumea sportului mondial este în doliu după moartea unei adevărate legende a baschetului american. Lenny Wilkens, unul dintre cei mai respectați jucători și antrenori din istoria NBA, s-a stins din viață duminică, 9 noiembrie (ora SUA), la vârsta de 88 de ani. Anunțul a fost făcut de familia sa, care nu a dorit să dezvăluie cauza decesului.
Wilkens rămâne o figură unică în istoria sportului american: este una dintre cele doar cinci personalități din istorie care au fost incluse de două ori în Naismith Basketball Hall of Fame — atât ca jucător, cât și ca antrenor.
Doliu în lumea baschetului. A murit un fost jucător legendar
Cariera lui Lenny Wilkens a fost una impresionantă, întinsă pe mai bine de patru decenii. A debutat în NBA în anul 1960 și a evoluat până în 1975, timp în care a fost de nouă ori All-Star, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai inteligenți și eleganți conducători de joc ai generației sale.
În 1989, la 14 ani după retragerea sa ca jucător, Wilkens a fost inclus în Hall of Fame pentru contribuția sa extraordinară pe teren. Zece ani mai târziu, în 1998, a fost din nou onorat, de data aceasta pentru cariera sa de antrenor, devenind una dintre cele cinci figuri din istoria baschetului mondial care au primit ambele distincții. Ceilalți patru sunt Tom Heinsohn, Bill Russell, Bill Sharman și John Wooden – toți nume legendare ale baschetului american.
Pe banca tehnică, Wilkens a fost un pionier al strategiei moderne. În 1979, a condus Seattle SuperSonics către singurul titlu de campioni NBA din istoria echipei. Cu o carieră care s-a întins până în 2005, Wilkens a devenit în timp antrenorul cu cele mai multe victorii din istoria NBA, cu un total de 1.332 de succese — record care a rămas neatins timp de mai mulți ani.
De la copilul din Brooklyn la simbolul baschetului american
Născut în 1937, în Brooklyn, New York, Lenny Wilkens a crescut într-un cartier modest, dar plin de pasiune pentru sport. De mic, a fost atras de baschet, un sport care i-a oferit nu doar o carieră, ci și o misiune de viață.
După anii de liceu, a urmat Providence College, unde a devenit rapid o stea a echipei universitare. În 1996, universitatea i-a retras tricoul cu numărul 14, iar în 2006, Wilkens a fost inclus și în College Basketball Hall of Fame – o recunoaștere a începuturilor sale remarcabile.
În NBA, Wilkens a fost cunoscut pentru inteligența sa în joc, calmul din teren și capacitatea de a-și ridica echipa în momentele cheie. Nu era genul de jucător care impresiona doar prin cifre, ci prin modul în care gândea jocul și își inspira colegii.
A jucat pentru St. Louis Hawks, Seattle SuperSonics, Cleveland Cavaliers și Portland Trail Blazers, având o carieră de 15 sezoane în care a fost mereu considerat un lider discret, dar respectat de toți.
Un vizionar al baschetului modern
După retragerea din activitate ca jucător, Wilkens a trecut fără ezitare pe banca tehnică. Talentul său pentru analiză și strategii l-a transformat rapid într-unul dintre cei mai respectați antrenori din istoria NBA.
Pe lângă titlul câștigat în 1979 cu Seattle SuperSonics, a mai antrenat echipe importante precum Cleveland Cavaliers, Atlanta Hawks, Toronto Raptors și New York Knicks.
Când s-a retras, în 2005, Wilkens deținea recordul absolut de cele mai multe victorii ca antrenor în NBA – 1.332 – depășindu-i pe legende precum Pat Riley sau Phil Jackson. Chiar dacă ulterior a fost întrecut în clasamente, el rămâne în top 3 all-time în această categorie, la egalitate cu marile nume care au modelat baschetul profesionist american.
Respectul întregii ligi
Lenny Wilkens nu a fost doar un antrenor de succes, ci și un mentor pentru generații întregi de jucători. Cunoscut pentru calmul său și pentru abilitatea de a comunica, a fost considerat un adevărat ambasador al sportului.
În anul 2021, cu ocazia aniversării de 75 de ani a NBA, Wilkens a fost inclus pe lista celor mai buni 75 de jucători din toate timpurile. În același timp, a fost selectat și printre cei mai buni 15 antrenori din istoria ligii, o dublă recunoaștere care confirmă impactul său uriaș asupra jocului.
Comisarul NBA, Adam Silver, a transmis un mesaj emoționant la aflarea veștii morții sale:
„Lenny Wilkens a reprezentat tot ce este mai bun în NBA – un jucător de Hall of Fame, un antrenor de Hall of Fame și unul dintre cei mai respectați ambasadori ai baschetului. Atât de mare a fost contribuția sa încât, acum patru ani, a primit distincția unică de a fi numit printre cei mai buni 75 de jucători și 15 cei mai mari antrenori din toate timpurile.”
Silver a adăugat: „Și mai impresionant decât realizările sale sportive, care includ două medalii olimpice de aur și un titlu NBA, a fost devotamentul lui față de comunitate – mai ales în orașul Seattle, unde o statuie stă astăzi în onoarea sa.”
Două medalii de aur olimpice și o carieră dedicată performanței
Pe lângă performanțele din NBA, Lenny Wilkens a fost și o figură de referință în baschetul olimpic american. A fost parte din staff-ul tehnic al echipei Statelor Unite care a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996, iar mai târziu a fost implicat în coordonarea programelor de pregătire ale naționalei.
De-a lungul carierei, Wilkens a susținut ideea că baschetul este „mai mult decât un joc – este o comunitate”, promovând spiritul de echipă și respectul reciproc între jucători și antrenori.
După retragere, Lenny Wilkens nu s-a îndepărtat niciodată de comunitatea care l-a făcut celebru. A continuat să locuiască în Seattle, unde a fost implicat în numeroase proiecte de caritate, acțiuni educaționale și inițiative dedicate copiilor defavorizați.
Prin Lenny Wilkens Foundation, a strâns fonduri pentru spitalele de pediatrie, programele de sănătate și educație sportivă din statul Washington. Activitatea sa caritabilă i-a adus titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Seattle”, iar în 2011, în fața arenei KeyArena, a fost dezvelită o statuie în mărime naturală în onoarea sa.
Wilkens a fost mereu văzut ca un model de modestie și echilibru, deși a atins cele mai înalte culmi ale succesului. Mulți dintre cei care l-au cunoscut spun că a fost mai preocupat de formarea oamenilor decât de trofee.
„Pentru Lenny, victoria nu însemna doar scorul final. Însemna progres, disciplină și respect pentru echipă. Era genul de lider care te făcea să vrei să fii mai bun, nu doar ca jucător, ci și ca om”, a declarat un fost colaborator apropiat.
Lenny Wilkens lasă în urmă o moștenire imensă. Ca jucător, a demonstrat că inteligența și viziunea pot transforma un conducător de joc într-un arhitect al succesului. Ca antrenor, a dovedit că răbdarea, empatia și respectul sunt la fel de importante ca strategia și disciplina.
Cariera sa, marcată de peste 40 de ani de dedicare totală sportului, este o lecție despre pasiune, perseverență și modestie. A fost un simbol al excelenței într-o perioadă în care baschetul trecea prin transformări majore, iar personalitatea sa calmă și echilibrată a devenit un reper pentru generațiile viitoare.
Lenny Wilkens a fost și rămâne un simbol universal al baschetului. Personalități din întreaga lume sportivă i-au adus omagii, amintind nu doar de performanțele sale, ci și de caracterul său impecabil.
Mulți dintre antrenorii contemporani – de la Gregg Popovich la Steve Kerr – l-au menționat de-a lungul anilor drept o sursă de inspirație. „A fost un gentleman al baschetului, un lider care și-a respectat mereu oamenii și care a crezut în puterea echipei. Ne-a învățat că succesul nu vine din ego, ci din colaborare”, a spus un mesaj transmis de Asociația Antrenorilor din NBA.
Moartea lui Lenny Wilkens marchează sfârșitul unei ere pentru baschetul american, dar și momentul în care întreaga lume sportivă își pleacă fruntea în fața unei cariere de neegalat.
De la tânărul visător din Brooklyn la omul care a ridicat trofee și a format campioni, drumul lui Wilkens a fost definit de integritate și pasiune. Două nume pe frontispiciul Hall of Fame – ca jucător și ca antrenor – sunt dovada că unele destine se nasc pentru a fi legendă.
Lenny Wilkens a lăsat în urmă mai mult decât recorduri și trofee. A lăsat o lecție de viață despre demnitate, dăruire și iubirea pentru joc.
Baschetul mondial pierde un gigant, dar spiritul său rămâne în fiecare aruncare, în fiecare echipă și în fiecare copil care visează să ajungă în NBA.
