Georgescu Dragos
Simona Popescu, una dintre figurile cunoscute ale jurnalismului românesc, s-a stins din viață la vârsta de 59 de ani, după o luptă îndelungată și extrem de grea cu cancerul. Vestea dispariției sale a fost primită cu profundă tristețe în lumea presei, dar și de către cititorii care i-au urmărit munca timp de decenii și care au găsit, de multe ori, în textele sale un reper de onestitate, echilibru și rigoare profesională.
Doliu în lumea presei. A murit una dintre cele mai cunoscute jurnaliste din România
De-a lungul unei cariere impresionante, Simona Popescu a fost prezentă în redacții importante ale presei românești, contribuind decisiv la conturarea unor perioade-cheie din jurnalismul postdecembrist. A scris pentru publicații precum Cotidianul, Evenimentul Zilei și România Liberă, unde s-a remarcat printr-un stil clar, lipsit de artificii inutile, dar încărcat de substanță. Într-o perioadă în care presa traversa transformări majore, Simona Popescu a rămas fidelă unui principiu pe care l-a considerat esențial: onestitatea față de cititor și față de sine.
Pe lângă activitatea din presă, jurnalista a ocupat și o funcție importantă în administrația publică, conducând Direcția de Presă a Guvernului României. A fost un rol dificil, aflat la intersecția dintre comunicarea instituțională și presiunea mediatică, dar pe care l-a gestionat cu aceeași rigoare și responsabilitate care i-au definit întreaga carieră. Cei care au lucrat alături de ea vorbesc despre un profesionist exigent, dar corect, atent la detalii și profund implicat în ceea ce făcea.
Moartea Simonei Popescu vine după o luptă cu cancerul care a început în urmă cu aproximativ 30 de ani. Deși boala a cunoscut perioade de remisie, revenirea sa a fost bruscă și extrem de agresivă. În ultimele zile de viață, jurnalista a ales să transmită un mesaj public, un ultim dialog cu cititorii și cu oamenii care i-au fost aproape de-a lungul timpului. Mesajul, publicat pe pagina sa de Facebook, a fost redactat ca o confesiune lucidă, profundă și tulburătoare, în care Simona Popescu a vorbit deschis despre boală, despre viață, despre valori și despre final.
„Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că am pierdut definitiv lunga mea luptă cu cancerul, începută acum 30 de ani”, a scris jurnalista, cu o sinceritate care a emoționat mii de oameni. Ea a explicat că boala a revenit într-o formă extrem de agresivă și că, în ciuda eforturilor sale și ale medicilor, nu s-a mai putut face nimic. Mesajul nu a fost scris pentru a provoca compasiune, ci pentru a oferi o explicație calmă și demnă, așa cum a fost întreaga ei viață profesională.
Simona Popescu a precizat că se află în ultimele clipe ale vieții sale pământești și că i-a rugat pe Costin și Alexandra să publice mesajul la momentul potrivit. A considerat că acesta este cel mai bun mod de a-și lua rămas bun de la toți cei care au cunoscut-o, direct sau indirect, prin munca ei. Dorința sa expresă a fost ca pagina de Facebook să rămână deschisă, ca un spațiu al amintirilor, unde să poată fi postate fotografii, filmulețe și fragmente din viața sa, pentru ca memoria ei să rămână vie.
În mesajul său, jurnalista a vorbit și despre cariera de 35 de ani în presă, pe care a considerat-o contribuția sa la o lume mai bună. Nu a fost o afirmație triumfalistă, ci o evaluare calmă a unui drum profesional parcurs cu sacrificii și cu multă muncă. „Cred că am făcut destule”, a scris ea, subliniind că principalul său crez în viață a fost onestitatea. A recunoscut, totodată, că doar cei care au cunoscut-o cu adevărat știu ce sacrificii a făcut pentru a-și păstra acest principiu neîntinat.
Unul dintre cele mai emoționante pasaje ale confesiunii sale este legat de familie. Simona Popescu a mărturisit că marele ei regret este că îi lasă singuri pe cei pe care i-a iubit cel mai mult: soțul și fiica sa. A conștientizat dificultățile prin care aceștia vor trece și a făcut un apel direct către oamenii care au ținut la ea, rugându-i să îi ajute la nevoie. A fost un gest de o sinceritate rară, care a arătat nu doar jurnalistul lucid, ci și omul vulnerabil, aflat în fața unui final inevitabil.
Mesajul dureros transmis de ea
„Cât trăiește, omul învață. Și dacă nu învață, se învață minte!”, a mai scris ea, într-o reflecție amară, dar profundă asupra vieții. Simona Popescu a spus că a învățat destule și că s-a luptat din răsputeri până la capăt, fără să renunțe vreodată. A recunoscut însă că nu toate luptele pot fi câștigate, un adevăr dur, dar rostit cu o demnitate care a impresionat pe toți cei care i-au citit cuvintele.
Mesajul s-a încheiat cu o rugăminte simplă, dar puternică: „Sper să nu mă uitați niciodată.” A fost semnat „Cu cel mai mare drag, Simona”, un final care a concentrat întreaga ei personalitate: apropiată de oameni, sinceră, directă, fără artificii. În post-scriptum, jurnalista a menționat că familia va anunța, într-o postare ulterioară, locul unde cei care doresc vor putea veni să își ia rămas bun la capelă sau să o conducă pe ultimul drum.
Reacțiile la dispariția Simonei Popescu nu au întârziat să apară. Jurnaliști, foști colegi, oameni din mediul politic și cititori obișnuiți au transmis mesaje de condoleanțe și de apreciere pentru munca și caracterul său. Mulți au vorbit despre profesionalismul său, despre exigența cu care trata informația și despre respectul pe care îl avea pentru adevăr. Alții și-au amintit de momentele în care textele sale i-au ajutat să înțeleagă mai bine realitatea sau i-au făcut să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai clară.
Pentru lumea presei românești, dispariția Simonei Popescu reprezintă pierderea unei voci care a refuzat compromisul facil și care a ales, de multe ori, drumul mai greu al corectitudinii. Într-un context media adesea dominat de presiuni, interese și superficialitate, Simona Popescu a rămas un reper de echilibru și responsabilitate. Moștenirea sa nu constă doar în articolele publicate sau în funcțiile ocupate, ci mai ales în exemplul personal pe care l-a lăsat în urmă.
Povestea vieții și a luptei sale cu boala este, în același timp, o lecție despre fragilitatea existenței și despre puterea de a rămâne demn până la final. Ultimul său mesaj nu a fost unul de disperare, ci de asumare și de recunoștință pentru drumul parcurs. Prin cuvintele sale, Simona Popescu a reușit să transmită, chiar și în ultimele clipe, valori în care a crezut întreaga viață: onestitate, responsabilitate, iubire pentru familie și respect pentru oameni.
Simona Popescu rămâne în memoria publicului ca un jurnalist dedicat și ca un om care nu a renunțat niciodată la principiile sale. Dispariția sa lasă un gol greu de umplut, dar mesajul ei final continuă să inspire și să amintească de importanța adevărului, a demnității și a curajului de a lupta, chiar și atunci când șansele sunt mici.
