Redactia.ro
Home » Monden » Drama lui Jean Paler. Cum a muncit pentru construirea Transfăgărășanului, cot la cot cu pușcăriașii

Drama lui Jean Paler. Cum a muncit pentru construirea Transfăgărășanului, cot la cot cu pușcăriașii

Drama lui Jean Paler

Jean Paler este unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți actori români de comedie. Dincolo de umorul său aparte, se ascunde o dramă pe care puțini i-o știu. El este unul dintre muncitorii care și-au riscat viața pentru construirea celebrului Transfăgărășan. Mulți dintre colegii de lucru erau pușcăriași, iar Jean Paler nu a mai vrut să revadă vreodată traseul montan, după chinurile trăite.

Drama lui Jean Paler. Cum a muncit pentru construirea Transfăgărășanului, cot la cot cu pușcăriașii

Jean Paler, pe vremea când era în armată și România se afla sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a lucrat un an și trei luni la construirea Transfăgărășanului. Toată această perioadă a fost o adevărată dramă pentru el: și-a pus viața în pericol, a îndurat foame și frig, și a slăbit considerabil, încât familia nu l-a mai recunoscut. Toate momentele grele prin care a trecut l-au făcut să nu mai revină vreodată pe faimosul traseu montan.

Jean Paler își amintește cum mulți colegi de-ai lui au murit în timp ce munceau pentru Transfăgărășan. Și el a fost pe punctul de a-și pierde viața.

„Un an și trei luni am muncit pentru ‘Transfăgărășan’, am  lucrat pe partea Căpățâneni. Stăteam prins în cordelină, la 80 de metri, puneam dinamită, mă pricepeam, căci făcusem școala de artificieri. Mulți colegi de-ai mei s-au dus pe copcă, pentru că adesea se surpa muntele, pleca cu tot cu bolovani, la vale. Eu băgam dinamita și să mă ascundem, aveam la dispoziție doar câteva secunde, ca să nu fiu îngropat de viu. Acolo mirosea a moarte”,  a spus Jean Paler pentru impact.ro

Jean Paler își aduce cu greu aminte și de foamea pe care a îndurat-o. Zilnic mânca orez, la două zile mazare, iar carnea era inexistentă. Împreună cu restul colegilor de armată îngheța și de frig, mai ales că nu aveau cum să se încălzească, să-și usuce hainele, dar nici apă caldă.

„A muncit în condiții greu de imaginat: ‘La două zile, ne dădeau mazăre, iar în fiecare zi primeam orez, îi ziceam balastru. Carnea nu exista. Ceaiul era o apă colorată. Dimineața ne dădeau o bucățică de slănină și o felie de pâine. Așa s-a construit Transfăgărășanul. Făceam căldură în camerele improvizate din niște panouri, cu ajutorul unor butoaie sparte. Lemnul era înghețat.Nu aveam unde să ne spălăm, era o mașinărie cu apă călâie, adusă de jos, de la șes, trebuia să te speli în viteză, era aproape rece. Ni s-a dat, când am venit aici, un sfert de săpun, doi metri de ață, un ac înfipt în săpun și o pastă de dinți mentolată. Ne spălam singuri hainele, puneam chiloții și izmenele sub saltea și ne culcam pe ele, sperând să se mai usuce, până dimineață. Dar, tot umede erau, așa le luam pe noi”, a mai povestit actorul.

Jean Paler a mai precizat că Nicolae Ceaușescu venea, adesea, să verifice stadiul lucrărilor, iar soldaților le era destul de dificil, din cauza condițiilor de muncă, să aibă o conduită exemplară, în fața fostului șef al statului.

„Ceaușescu venea în vizită și la noi, dar și la Combinatul siderurgic care se construia la Galați, tot cu soldați. Aceste munci se făceau cu soldați luați direct la lopată, la dilibau, se spunea pe atunci. La combinat, când a ajuns Ceaușescu, soldații aveau hainele rupte și murdare, căci se muncea în schimburi, trebuia să dai planul de muncă, altfel, te certau ofițerii. Soldații încercau să îi dea onorul, dar nu știau să țină arma, să stea aliniați, nu știau salutul față de președinte. Ceaușescu a întrebat atunci: ‘Ce sunteți, măi, armata lui Ciombe?” făcând referire la țările africane”, a mai relatat Jean Paler.
Când erau pe puctul de a pleca acasă, mulți colegi de armată ai lui Jean Paler au pierit, după ce șoseaua s-a surpat cu ei. Printre zecile de soldați care munceau se aflau și pușcăriași, care trudeau la fel de mult. Cu toții erau păziți de Miliție.

„ (…) Ne-au depuricat, înainte să plecăm acasă. Făcusem o dermatită de contact și păduchi, ne-au dat niște pungi cu DDT, un praf care se dă și în cotețul de găini. Au murit 6 soldați pe șantier, mai aveau o săptămână până să vină acasă, s-a surpat șoseaua cu ei, înainte de a se turna betonul, pe Transfăgărășan, s-a întâmplat adesea asta. Pe Transfăgărășan, eram păziți de Miliție. P-o parte eram noi, soldații, pe alta, pușcăriașii, scoși la muncă. Toți trudeam la fel, aveam aceeași viață. Nu am mai vrut niciodată să revin acolo, în acel loc!, unde am lăsat multă durere și lacrimi”, a mai spus Jean Paler.

Jean Paler, nerecunoscut de tată

Jean Paler a revenit acasă, după un an. Doar că, a ajuns de nerecunoscut din cauză că a slăbit 30 de kilograme din 53 cât avea.  Tatăl său l-a întrebat inițial ”pe cine caută?”

„Când am venit acasă, tata uda niște trandafiri. M-a întrebat pe cine caut, când m-a văzut la poartă. Vă dați seama, la 1,90 metri, aveam 53 de kilograme, slăbisem 30 de kilograme, și fusesem ras pe cap, din cauza păduchilor. Soldații mă porecliseră Aracul”, a declarat Jean Paler.
Etichete: