Vanatoru Andreea
În satul Birtin, din județul Bihor, departe de ritmul agitat al orașelor mari și de funcțiile publice pe care le-a ocupat ulterior, Ilie Bolojan și-a petrecut anii copilăriei într-o gospodărie simplă, tipică pentru mediul rural românesc de altădată. Locul în care a crescut nu este unul spectaculos, ci mai degrabă unul care reflectă viața austeră, bazată pe muncă, disciplină și simplitate, valori transmise din familie și păstrate până astăzi.
Cum arată casa în care a copilărit Ilie Bolojan?
Casa părintească, aflată și în prezent în proprietatea familiei, a rămas aproape neschimbată în timp. Fațada modestă, cu pereți simpli și acoperiți în stil tradițional, este completată de o poartă veche peste care se întinde o boltă de viță-de-vie. Vara, aceasta oferă umbră și transformă intrarea în curte într-un colț răcoros, specific gospodăriilor rurale din zonă.
Curtea este organizată în stilul clasic al unei gospodării bihorene: practică, funcțională și adaptată nevoilor zilnice. În interior se află o fântână cu roată, încă funcțională, care amintește de vremurile în care apa nu venea din rețea, ci era extrasă manual.
În apropiere se găsește un fost grajd, transformat între timp în magazie pentru unelte și provizii. De-a lungul gardului se întind straturi de flori, iar prin curte se mai pot vedea găini și câini adunați de pe ulițe, semn că viața gospodăriei continuă în același ritm simplu și natural, scrie Libertatea.
În acest spațiu și-a petrecut copilăria Ilie Bolojan, într-un mediu în care munca fizică era parte din rutina zilnică. Copilăria sa nu a fost una desprinsă de responsabilități, ci dimpotrivă, implicată în activitățile specifice satului. Potrivit relatărilor familiei, era obișnuit să meargă la pășunat cu animalele, dar în același timp își găsea mereu timp pentru învățătură.
Mama sa, Floarea Bolojan, care locuiește și astăzi în aceeași casă, îl descrie ca pe un copil liniștit, disciplinat și extrem de preocupat de școală. Chiar și în timp ce avea grijă de animale, obișnuia să poarte cu el o carte sau să caute orice ocazie pentru a citi. Interesul pentru cunoaștere s-a manifestat de timpuriu, iar învățătura era pentru el o prioritate constantă.
„Îi diferență între băieți. Că ăla e cu 14 ani mai mare ca el. Eu n-am vrut să rămâie primul băiat singur. Că eu am fost singură și știu ce înseamnă singurătate. Ești fiul ploii. Primul seamănă cu tată-său, mai nervos și harnic de rupe. Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tatăl meu. Tatăl meu a fost un om bun, așa ca el. El, de micuț, n-o înjurat, n-o știut ce înseamnă să înjuri, sub nici o formă. Nici în ziua de astăzi nu știe. Nu bea, nu fumează. Nici ălalaltul”, a spus femeia pentru Libertatea.
Fostul premier cerea frecvent cărți și reviste când era mic
Familia își amintește că, atunci când mergea la oraș, la Oradea, era atras mai degrabă de librării decât de jocuri sau distracții. Cereea frecvent cărți și reviste, iar lectura devenise o preocupare constantă, ocupându-i o mare parte din timpul liber. Această pasiune timpurie pentru studiu este considerată de apropiați drept unul dintre factorii care au contribuit la formarea caracterului său riguros și disciplinat.
Gospodăria în sine a rămas fidelă stilului său inițial, fără modificări majore care să îi schimbe esența. Este o imagine tipică a satului bihorean tradițional: utilă, simplă și construită în jurul nevoilor zilnice. Elementele precum fântâna, anexele gospodărești și grădina bine îngrijită creează un peisaj autentic, în care timpul pare să fi trecut mai lent decât în alte locuri.
Floarea Bolojan continuă să locuiască aici și în prezent, în ciuda vârstei și a problemelor de sănătate care o obligă să se sprijine în baston. Chiar și așa, își păstrează rutina zilnică și are grijă de gospodărie. Pentru apă, nu folosește rețeaua publică, ci merge la un izvor aflat în apropierea unei peșteri din zonă, despre care spune că este curat și revigorant.
În curte, viața continuă în același ritm tradițional
Găinile umblă libere, iar câinele familiei, adoptat de pe uliță, îi ține companie. Deși vârsta își spune cuvântul, femeia afirmă că nu poate sta departe prea mult de casă, deoarece animalele și gospodăria fac parte din viața ei de zi cu zi.
Vecinii din satul Birtin îl descriu pe Ilie Bolojan ca pe un om modest, respectuos și apropiat de locurile natale, chiar și după ce a ajuns să ocupe funcții importante în administrația publică. Potrivit acestora, el a revenit constant în sat de-a lungul anilor pentru a-și vizita mama, păstrând legătura cu locul în care a crescut.
Imaginea generală a gospodăriei reflectă, astfel, nu doar un spațiu fizic, ci și un mod de viață. Este un loc în care munca, simplitatea și disciplina au reprezentat valori fundamentale, transmise din generație în generație și păstrate în esența lor până în prezent.
