Imagini rare de la mormântul Mădălinei Manole. S-au scurs 14 ani de la decesul solistei, iar cei care au iubit-o încă trec pe la cimitirul unde este îngropată. Fratele solistei, Marian, merge an de an, în preajma sărbătorilor, la mormântul ei pentru a aprinde o lumânare.
Cum arată astăzi mormântul Mădălinei Manole
Mădălina Manole a decedat pe 14 iulie 2009, în ziua în care a împlinit 43 de ani. Regretata cântăreață a lăsat în urma ei o durere fără margini. An de an, Marian, fratele Mădălinei Manole, merge la cimitirul Bolovani din Ploiești, acolo unde înmormântată solista. Ca de fiecare dată, Marian a vărsat lacrimi mare la căpătâiul ei.
„Am mers cu fiul meu la mormânt în prima zi de Crăciun să aprindem candele și să ducem și noi coronițe. Am găsit unele și acolo, la cimitir. Anii trecuți, soțul mai venea și el și <<împodobea>> mormântul!”, a declarat Marian Manole, pentru Click!
Marian Manole suferă și pentru că nu-și poate vedea nepotul. „Pe nepotul meu nu l-am văzut niciodată. Nu am luat legătura cu el, nu sunt lăsat de tutore”, a mai spus acesta, pentru sursa citată anterior.
S-a sinucis cu o substanță toxică
Mădălina Manole a murit pe 14 iulie 2010, în ziua în care ar fi împlinit 43 de ani. Tragedia a șocat întreaga țară. Ea a fost găsită fără viață în locuința sa, iar ulterior s-a stabilit că decesul a fost cauzat de ingerarea unei substanțe toxice, respectiv Furadan.
Moartea sa a fost investigată de autorități și s-a ajuns la concluzia că a fost un act deliberat. Deși era apreciată și i se părea că avea o carieră de succes, se pare că Mădălina se confrunta cu probleme personale și depresie, aspecte care au fost discutate intens în media după moartea sa.
„Nu cred și nu am să cred niciodată că, după ce am vorbit cu ea la telefon și am făcut planuri de vacanță, iar ea ne-a invitat, de ziua ei, noaptea a înnebunit și și-a luat viața! Nu are nicio logică. Nu cred că așa procedează un sinucigaș. Cum s-ar spune, ea ne-a amăgit, iar noaptea a comis suicidul, ca să ce…!?”, a declarat Marian, fratele Mădălinei Manole, pentru playtech.ro.
Biletul de adio
„Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi, dragii mei. Mi-a dăruit Dumnezeu cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, cei mai buni şi sacrificaţi părinţi din lume, frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu. Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos.
Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea. Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu. Voi toţi m-aţi iubit şi mi-aţi arătat lucrul ăsta mereu, tot timpul. Si totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea. Aşa gândesc eu, aşa trebuie. Cum să închei rândurile astea? Cum?
Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac. Să nu mai fiu. Puiu mic să rămână o perioadă la Botoşani cu mama şi tata. Poate mă va ierta mai târziu, când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi! Nu uita de banii de la BRD! În cont euro! Şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea!”