Nicolescu Daniela
Într-o mișcare editorială care a surprins o întreagă țară, Ion Iliescu, fostul președinte al României și una dintre cele mai influente figuri ale tranziției postcomuniste, a acordat în anul 2007 un interviu amplu revistei Playboy, publicație cunoscută mai ales pentru conținutul ei erotic, dar și pentru interviurile de profunzime cu personalități din întreaga lume.
Apariția sa în paginile acestei reviste – lansată în România în anii 2000 după modelul american – a generat reacții amestecate: de la amuzament la șoc, de la aplauze pentru dezinvoltură la critici pentru nepotrivirea presupusă a contextului.
Dar Ion Iliescu, în maniera sa directă și ironic-reflexivă, a pus lucrurile în ordine. Cu un zâmbet ușor ironic și o atitudine relaxată, a explicat de ce a acceptat invitația redacției, ce l-a amuzat și cum percepe, de fapt, ideea de moralitate publică într-o societate democratică.
Ion Iliescu a acordat un interviu pentru revista Playboy
Interviul cu Ion Iliescu a apărut în numărul din decembrie 2007, imediat după Crăciun, fiind realizat de Ionuț Vulpescu, un apropiat al fostului președinte și viitor ministru al culturii. Faptul că o publicație asociată cu imagini erotice a găzduit un dialog cu un fost șef de stat ar fi părut de neconceput cu un deceniu în urmă, dar România anului 2007 era deja o țară membră UE, cu o presă liberă, cu politicieni tot mai adaptați la noile canale de comunicare și cu o opinie publică în continuă diversificare.
În interviul său, Ion Iliescu a explicat clar de ce nu a considerat nepotrivită participarea sa la un astfel de material: „Era o revistă dedicată sexului frumos, dar nu făcea rabat de producție culturală în jurul unui anumit tip de imaginar vizual, specific profilului revistei”.
Pentru fostul președinte, Playboy nu era o publicație superficială sau vulgară, ci una care – în ciuda aparențelor – oferea conținut valoros și provocator intelectual, alături de un imaginar vizual senzual. Iar într-o societate democratică, discuția despre erotism, cultură și viață publică poate coexista în mod firesc.
„Și eu am fost un player, nu știu de ce m-au crezut pudibond…”
Iliescu, în vârstă de 77 de ani la acea vreme, s-a arătat surprins că unii oameni îl considerau o figură rigidă, puritană, lipsită de umor sau conexiune cu viața reală.
„Și eu am fost un player, adică un jucător. ‘Boy’ nu mai eram, dar poate tocmai asta a făcut experiența să fie interesantă pentru public”, a mărturisit Iliescu zâmbind, recunoscând totodată că interviul a fost sugerat de unul dintre consilierii săi, într-un „gest de comunicare inspirat”.
Această deschidere, de a glumi cu propria imagine, de a se lăsa fotografiat în ipostaze neconvenționale și de a accepta un spațiu media atipic, a arătat o altă față a fostului lider de stat: un om care înțelege subtilitățile spațiului public și care, dincolo de rigiditatea funcției, știe că oamenii apreciază naturalețea, nu doar solemnitatea.
De ce Playboy? O alegere strategică, nu un accident
La acea vreme, revista Playboy România avea o popularitate considerabilă și nu era destinată exclusiv conținutului erotic. Interviurile erau semnate de jurnaliști reputați și cuprindeau deseori discuții ample despre cultură, politică, religie, filosofie și societate. De altfel, multe personalități internaționale acceptaseră invitația de a fi prezente în paginile sale – de la actori celebri până la oameni de știință sau lideri politici.
Ion Iliescu, înțelept și atent la evoluțiile media, a văzut în acest interviu o oportunitate de comunicare informală, o ocazie de a vorbi despre lucruri personale într-un spațiu diferit, fără constrângerile unui cadru oficial. În plus, după cum a mărturisit, întrebările au fost „foarte decente, chiar provocatoare în sensul politic bun al cuvântului”.
Papuci și Marilyn Monroe: un moment memorabil
Unul dintre cele mai amuzante detalii din interviu a fost descrierea unei fotografii inedite: Ion Iliescu purta papuci, așa cum cerea regulamentul de acces într-un muzeu, și poza lângă un portret celebru al lui Marilyn Monroe.
„Două zâmbete iconice, pentru cârcotași”, a spus Iliescu râzând, făcând aluzie la autoironia de care a dat dovadă constant în interacțiunile publice. Fotografia, departe de a fi considerată stânjenitoare, a devenit rapid emblematică pentru interviu: o combinație de sobrietate și relaxare, simbolizând poate mai mult decât orice discurs scris distanța pe care Iliescu a știut s-o parcurgă între politica de partid și umorul uman.
Ion Iliescu nu a evitat niciuna dintre temele propuse de jurnalist. Interviul a fost, în fond, o incursiune eclectică prin viața și ideile unui om politic care a trăit intens evenimentele istorice ale ultimului secol.
„Am zis de ce nu?” – a fost replica lui Ion Iliescu, când a fost întrebat de ce a acceptat să se expună într-un context atât de neconvențional.
Ion Iliescu, adesea perceput drept rigid, ancorat în ideologie, s-a arătat în acest interviu relaxat, autoironic și dispus să discute despre lucruri simple: de la pantofi și meciuri de fotbal până la curiozități despre viață.
Într-un fel, a fost un răspuns subtil la criticii săi, o invitație la dialog, dar și o formă de reconectare cu o parte a electoratului care, poate, nu se mai regăsea în limbajul tradițional al politicii.
Ion Iliescu despre Playboy și… capitalism
Unul dintre cele mai savuroase pasaje ale interviului vine dintr-o paralelă neașteptată pe care fostul președinte a făcut-o:
„Știam de Playboy cum știam de capitalism…”, a declarat Iliescu. În această frază, aparent amuzantă, se regăsește o întreagă filozofie de viață și o autoanaliză profundă: Iliescu nu era un puritan, nici un dogmatic, ci un om care a trecut prin sisteme politice diferite și care a înțeles că viața nu este nici albă, nici neagră, ci, adesea, o nuanță de gri asumat.
