Saghin Sabrina
După zece ani de căsnicie, viața poate adesea să ia o întorsătură neașteptat. Pentru mine și Mark, nu a fost o excepție. Căsătoria noastră nu a fost fără imperfecțiuni, dar am reușit să menținem un echilibru pentru copiii noștri. Împărțind custodia și concentrându-ne pe co-parenting, am păstrat o relație decentă, chiar și după divorț.
Dar totul a început să se schimbe când Mark a început o relație cu o femeie mult mai tânără, pe nume Rachel, iar din acel moment, viața noastră a intrat într-un vârtej de conflicte. La scurt timp după ce Rachel s-a mutat împreună cu Mark, lucrurile au început să se încingă. Nimic nu părea să rămână la locul său, iar cererea de a-mi schimba numele de familie a fost picătura care a umplut paharul.
Iubita fostului meu soț a tulburat liniștea familiei
Relația mea cu Mark a fost departe de a fi perfectă. Deși ne-am iubit, fiecare dintre noi a avut momente de nesiguranță. Am trecut prin multe împreună: am crescut trei copii minunați – Emma, Sarah și Jake – și am încercat, cât de mult am putut, să creăm un mediu stabil pentru ei. Dar, cu cinci ani în urmă, discuțiile au devenit inevitabile, iar un anunț a venit ca o lovitură dură.
„Nu mai funcționează”, i-am spus lui Mark, nervoasă, în timp ce îmi jucam cu ceașca de cafea, un semn al fricii și al incertitudinii ce mă cuprinsese. „Da, simt același lucru. Dar nu vreau să ne certăm. Vreau doar să facem ce e mai bine pentru copii”, a spus el.
Astfel am găsit o soluție benefică pentru toți. Divorțul a fost unul destul de simplu și am reușit să stabilim o relație de co-parenting, concentrându-ne pe bunăstarea copiilor noștri. Mark a continuat să participe activ la viața lor, iar noi am reușit să menținem un echilibru, chiar dacă viața noastră de familie nu mai era aceeași.
Totul a păstrat un aer de normalitate până când Mark a început să se întâlnească cu Rachel. La început, nu părea să fie ceva semnificativ. Când am cunoscut-o, am observat doar că avea un caracter destul de amabil, dar și distant. Credeam că era doar o perioadă de adaptare, dar schimbările au început să se simtă rapid.
Într-o zi, în timp ce venea să ia copiii de la mine, Mark mi-a spus că noua sa parteneră se va muta la el. Surprinsă, m-am gândit că e cam devreme pentru acest pas important, însă el a reacționat rapid spunându-mi că au trecut deja doi ani și este viața lui.
N-am comentat mai departe, dar am simțit că lucrurile se schimbau deja. Din acel moment, dinamicile noastre familiale s-au schimbat radical. Rachel a început să se implice în viața noastră într-un mod tot mai agresiv. A refuzat să mă privească în ochi când discutam despre copii, iar unele dintre remarcele ei m-au lăsat fără cuvinte.
„Nota Emmei la matematică scade. E nevoie de mai mult ajutor”, i-am spus lui Mark și Rachel într-o zi. Rachel a dat ochii peste cap și a spus: „Mark se poate ocupa de asta. E treaba lui, nu?”
A început să insiste ca cei trei copii ai mei să o numească „mamă”. „Puteți să-mi spuneți Rachel dacă vreți, dar ar fi mai bine să-mi spuneți Mamă. Voi face parte din familia voastră acum”, le-a spus ea.
Sarah a fost șocată și i-a spus simplu: „Eu am o mamă”, iar cuvintele ei au rămas în aer. Rachel nu a apreciat deloc acest lucru și a început să ceară mai mult respect. „Trebuie să-mi respecte autoritatea”, mi-a spus Rachel, încrucișându-și brațele într-un gest autoritar.
„Respectul se câștigă”, i-am răspuns calm, chiar dacă nu simțeam că trebuie să o respect într-un mod în care ea își dorea.
Copiii nu s-au înțeles deloc cu ea. Emma s-a plâns că era mereu în camera ei, Jake s-a simțit invadat în intimitatea lui, iar Sarah a fost fermă în a spune că nu o considera pe Rachel mama lor. Între timp, Rachel i-a luat telefonul lui Jake, și a spus că „ascundea ceva.”
„Scuză-mă? Nu te atingi de lucrurile copiilor mei fără să întrebi. Asta este o limită pe care nu o treci”, am spus, încercând să îmi păstrez calmul.
Ridicând din umeri, Rachel s-a apărat spunând că îl protejează, însă i-am replicat rapid că tot ceea ce face este să îi invadeze spațiul personal și intimitatea.
Mark a fost de partea ei. „Doar încearcă să ajute. Nu e nimic greșit în asta”, a spus el. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
Iubita fostului meu soț mi-a cerut să renunț la numele de familie
Un an mai târziu, în timp ce pregăteam cina, am auzit soneria sunând. Nu așteptam pe nimeni. Când am deschis ușa, am fost surprinsă să o văd pe Rachel, furioasă, pășind direct în casa mea fără a aștepta o invitație.
„Bună. Totul e în regulă?”, am spus confuză. În realitate, nimic nu era în regulă pentru Rachel. Aceasta mi-a spus că trebuie să vorbim, moment în care am rămas șocată pentru că nu știam despre ce ar fi vorba.
„Trebuie să-ți schimbi numele de familie înapoi la numele tău de fată”, a spus ea, cu un ton autoritar. Am rămas complet uluită. „Scuză-mă?”
„E ciudat. Avem același prenume și nu vreau să avem și același nume de familie. E ridicol.”, a continuat ea. După câteva momente de șoc, mi-am recăpătat calmul și i-am răspuns: „Deci tu… îmi ceri să-mi schimb numele?”
Rachel a spus că asta își dorește, de parcă totul era așa simplu și pentru mine. În cele din urmă am acceptat, însă cu o condiție.
„Dacă nu vrei să împărtășești un nume de familie cu viitorul tău soț, atunci eu nu vreau să împart un prenume cu tine. Schimbă-ți prenumele și eu îmi schimb numele de familie”, am spus ferm.
„E ridicol!” a spus ea, cu ochii mari. „Exact”, i-am răspuns cu un zâmbet slab. „Dar așa sună și cererea ta. Te auzi?”
Discuția a degenerat rapid, iar Rachel a plecat furioasă. După aceea, Mark m-a sunat, iar eu i-am explicat situația. Spre surprinderea mea, mi-a dat dreptate și și-a cerut scuze. La scurt timp, și Rachel și-a cerut scuze, dar relația lor nu a mai rezistat. Copiii și cu mine am simțit o mare ușurare, iar viața noastră a intrat din nou într-o rutină mai calmă, departe de conflictele create de prezența unei terțe persoane în familia noastră.
