Nicolescu Daniela
Lăsniciorul este o plantă cu o lungă istorie în medicina tradițională, cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, dar și pentru potențialul său toxic atunci când este folosită necorespunzător. Originară din Europa, Asia și nordul Africii, planta crește spontan în zone umede, de-a lungul râurilor, în păduri sau pe terenurile inundabile.
Recunoscută ușor datorită tulpinii subțiri și lemnoase, a florilor violet și a fructelor roșii, lăsniciorul ascunde un amestec complex de substanțe active care îi conferă atât puterea de vindecare, cât și riscurile asociate utilizării necontrolate. Mirosul său este neplăcut, iar gustul dulce-amar, iar efectele terapeutice sunt datorate unor compuși precum solanina, solanidina, glucozidele și acidul dulcamaric. În scop medicinal, sunt folosite în special rădăcina și ramurile tinere, din care se obțin decocturi, tincturi, extracte apoase sau cataplasme.
Utilizări tradiționale și beneficii terapeutice
De-a lungul timpului, lăsniciorul a fost intens folosit în fitoterapie. În Hagers Handbuch din 1975 se consemnează utilizarea sa în tratamentul eczemelor cronice, bronșitelor și astmului, dar și în gestionarea unor probleme precum artritele, reumatismul, colitele ulcerative și chiar hepatitele.
În medicina tradițională, planta este apreciată pentru efectele sale depurative și detoxifiante, fiind considerată un adevărat „curățător” al organismului. Printre acțiunile sale terapeutice se numără:
- ameliorarea durerilor prin efectul analgezic
- susținerea funcției de eliminare a toxinelor prin purificarea sângelui
- stimularea eliminării reziduurilor prin acțiunea laxativă și purgativă
- reducerea inflamațiilor și accelerarea vindecării leziunilor cutanate
- calmarea manifestărilor unor afecțiuni respiratorii și ale aparatului urinar
Indicații în afecțiunile pielii și nu numai
Lăsniciorul este utilizat de secole pentru tratarea problemelor dermatologice, datorită capacității sale de a calma inflamațiile și de a stimula regenerarea pielii. Este indicat în special pentru:
- eczeme cronice
- psoriazis
- furunculoză
- impetigo (pecingine)
- ulcerații cutanate
- antrax și scofuloză
- celulită și inflamații locale
Pe lângă acțiunea benefică asupra pielii, planta este folosită și în tratamentul altor afecțiuni, precum guta, reumatismul, astmul, bronșitele cronice și unele probleme ale vezicii urinare.
Moduri de utilizare
Pentru a beneficia de proprietățile sale terapeutice, lăsniciorul poate fi folosit sub diverse forme, însă dozajul și modul de administrare trebuie respectate cu strictețe:
- Sucul din fructe proaspete zdrobite – aplicat local, poate ajuta la tratarea panarițiului.
- Pulberea de plantă uscată – se administrează câte un vârf de cuțit, de trei ori pe zi, cu apă.
- Decoctul – se prepară din 1–2 lingurițe de plantă mărunțită, fierte cinci minute într-o cană cu apă. Se consumă două căni pe zi.
- Tinctura – obținută din 50 g de plantă și 250 ml de alcool de 70°, lăsată la macerat două săptămâni; se iau 15–20 de picături, de trei ori pe zi, diluate în apă.
Atenționări și contraindicații
Deși are efecte benefice dovedite, lăsniciorul este o plantă toxică și trebuie utilizată cu prudență maximă. Administrată în cantități mari sau necorespunzătoare, poate provoca:
- amețeli
- greață
- tulburări digestive
- în cazuri severe, chiar paralizie
Specialiștii recomandă folosirea doar a preparatelor standardizate, achiziționate din surse sigure, și respectarea strictă a indicațiilor medicului fitoterapeut. Autotratamentul este periculos și poate duce la efecte adverse grave.
Lăsniciorul este o plantă cu tradiție îndelungată în medicina naturistă, apreciată pentru efectele sale remarcabile asupra pielii, dar și pentru susținerea sănătății generale. Totuși, din cauza toxității ridicate, este esențială utilizarea corectă și supravegheată de un specialist. Folosit responsabil, poate deveni un aliat valoros în tratarea multor afecțiuni, de la probleme dermatologice până la inflamații interne și afecțiuni respiratorii.
