Redactia
Ionel Petrea are o poveste de viață care poate fi o lecție pentru cei din jur. Mama l-a abandonat la naștere, iar el a ajuns într-un orfelinat comunist. Deși aici a avut parte de multe greutăți, acestea nu l-au împiedicat să urmeze o facultate, iar astăzi să devină directorul unei școli.
Lecția de viață a lui Ionel. Crescut în orfelinat, iar acum este director la o șocoală
Ionel Petrea, un tânăr în vârstă de 36 de ani, are o poveste de viață, care poate fi sursă de inspirație pentru cei din jur. Mama l-a abandonat la naștere, în spitalul unde l-a adus pe lume. Cu pretextul că merge la piață, femeia s-a făcut nevăzută și a uitat de copil. Ionel a stat nouă luni în spital, suspinând după mama sa. În tot acest timp, medicii l-au îngrijit cum au putut mai bine, dar mai apoi l-au dus la leagănul de copii. De aici, Ionel a ajuns la vârsta de doi ani într-un orfelinat, unde a stat până la 22 de ani. A urmat o facultate și, între timp, a ajuns director la o școală.
Ionel Petrea s-a născut pe 22 decembrie 1985 în Faget, care pe atunci era comună, în județul Timiș.
”Au tot astetaptat-o, dar nu a mai venit. Cei de la spital m-au tinut noua luni si m-au hranit cu ce au putut. Pentru ca nu a venit, au demarat procedura sa ma duc la leaganul de copii. Am fost dus la leaganul de copii din Timisoara timp de doi ani. La varsta de doi ani am fost dus lacasa de copii din Lugoj. Acolo am stat pana la 22 de ani, cand am intrat pe piata muncii”, povesteste Ionel.
Cum a aflat Ionel că este abandonat
În orfelinatul din Lugoj, Ionel vedea cum mulți copii sunt vizitați de niște ”doamne”, iar într-o zi a aflat că acestea erau, de fapt, mamele copiilor. Nedumerit, a întrebat de ce nu este și el vizitat de mamă, iar atunci când a primit răspunsul s-a simțit extrem de singur.
„Intrebam de ce nu ma cauta si pe mine mama. Nu am stiut unde, cum m-am nascut pana in clasa a cincea. In clasa a cincea m-am dus la un asistent social si mi-a spus adevarul. Am simtit ca am venit degeaba pe lume si m-am gandit de ce invatam ca mama isi iubeste copilul, iar pe mine nu ma iubeste”, îsi aminteste Ionel, acum profesor si director de scoală.
Rudele l-au crezut mort
Într-o altă zi, Ionel s-a dus la fochistul școlii să întrebe dacă are rude și a aflat că toți îl cred mort.
”In clasa a VIII-a, mi-a spus adevarul: ca mama mea are inca cinci frati si unul dintre ei este la Lugoj (n.a. orasul in care era el). Mi-a spus ca l-a instiintat pe unchiul meu de existenta mea, dar nu a vrut sa stie de mine. Fratele mamei mele nu a putut sa conceapa ca eu sunt in viata pentru ca mama le-a spus la toti ca sunt mort”, mai spune Ionel.
Ionel și-a văzut mama, într-un final, care a avut un comportament rece
Unchiul care a venit să-l ia, l-a dus la mama sa care s-a comportat precum o străină față de el. În schimb, Ionel a privit-o precum o mamă și i-a trimis scrisori, la care nu a primit răspuns
„Pana sa merg la mama mea, unchiul meu mi-a spus: Daca vezi ca vine la tine sa te imbratiseze, te duci si o iei in brate, daca nu stai langa mine. M-am dus, s-a uitat la mine. A fost ca un zid. Parca m-am uitat la un zid si gata. Asteptam sa vina sa ma ia in brate, dar a spus ca se grabeste. Era in 1998. Eram in clasa a opta. A fost prima intalnire cu mama. Dupa aceea ii scriam scrisori, de opt martie, de sarbatori. Nu am primit niciodata raspuns”, povesteste Ionel.
Citește povestea integrală AICI.
