Mirela Loșniță
Legea „Lift pentru viață” a intrat în vigoare miercuri, 19 august 2026, în toată România. Actul normativ creează Programul Național prin care statul finanțează montarea de lifturi în blocurile vechi. Beneficiarii sunt asociațiile de proprietari din clădirile ridicate fără ascensor. Banii sunt nerambursabili și pot acoperi și alte soluții de accesibilizare.
Ce prevede noul program național pentru blocurile fără ascensor
Programul „Lift pentru viață” se adresează românilor care locuiesc în blocuri construite fără sistem de ascensor. Prin lege, aceștia pot primi finanțare nerambursabilă de la stat. Banii sunt destinați instalării de lifturi sau altor lucrări de accesibilizare. Cadrul legal permite asociațiilor de proprietari să modernizeze scările de bloc.
Noutatea principală este că finanțarea nu mai depinde exclusiv de resursele locatarilor. Până acum, montarea unui lift într-o clădire veche presupunea un efort financiar suportat de proprietari. Legea mută o parte din acest efort în zona fondurilor publice și europene.
Actul normativ stabilește atât categoriile de clădiri vizate, cât și procedura de accesare a banilor. Tot legea fixează termenele în care instituțiile statului trebuie să pregătească aplicarea efectivă a programului.
Măsura vizează, în mod special, sprijinirea persoanelor vârstnice. Sunt avuți în vedere și cetățenii cu mobilitate redusă sau cu dizabilități locomotorii. La aceștia se adaugă familiile care au în îngrijire copii mici. Toate aceste categorii întâmpină dificultăți zilnice la urcarea treptelor.
Care sunt blocurile eligibile și ce condiție este obligatorie
Programul se adresează clădirilor cu cel puțin trei niveluri supraterane. Condiția este ca acestea să nu fi fost prevăzute din construcție cu un sistem de ascensor. Prin urmare, blocurile care aveau lift proiectat inițial nu intră în această categorie.
Pentru ca un imobil să fie eligibil, mai este necesară o condiție esențială. Pe scara respectivă, la un etaj superior parterului, trebuie să aibă domiciliul cel puțin o persoană din categoriile vulnerabile amintite. Alternativ, poate fi vorba despre o familie cu un copil antepreșcolar ori preșcolar.
Acest detaliu este cel de care depinde, practic, accesul la finanțare. O scară de bloc fără astfel de locatari nu îndeplinește cerința prevăzută de lege. Verificarea se face, așadar, la nivel de scară, nu la nivelul întregului condominiu.
Legea „Lift pentru viață” prevede și un mecanism de departajare. El se aplică în situația în care numărul de solicitări depășește bugetul alocat. În acest caz, dosarele nu vor fi analizate doar în ordinea depunerii.
Vor avea prioritate scările de bloc unde locuiesc mai multe persoane cu probleme de mobilitate. Un al doilea criteriu îl reprezintă clădirile cu un număr mai mare de etaje. Al treilea criteriu ține de anul construcției imobilului.
Aceste criterii se aplică doar dacă cererile depășesc banii disponibili. Ele nu schimbă condițiile de bază de eligibilitate. Un bloc care nu îndeplinește cerințele minime nu intră în competiție, indiferent de criteriile de prioritizare.
Textul sursă nu precizează ordinea de importanță a celor trei criterii. Nu se arată nici dacă acestea se aplică simultan sau succesiv. Detaliile de aplicare urmează să fie stabilite ulterior.
Ce clădiri sunt excluse din program și în ce condiții
Proiectul prevede și anumite restricții clare, aplicabile de la bun început. Prima categorie exclusă o formează clădirile clasate ca monumente istorice. În aceeași situație se află și imobilele aflate în curs de clasare. Acestea nu pot fi incluse direct în program.
A doua restricție privește siguranța structurală a clădirilor. Blocurile încadrate în clasele de risc seismic RsI și RsII sunt excluse inițial din program. Este vorba despre imobilele cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate seismică.
Excluderea nu este însă definitivă. Lucrările pentru montarea ascensoarelor la aceste blocuri pot fi integrate ulterior în programele de consolidare seismică. Practic, intervenția pentru lift ar urma să fie corelată cu lucrările de punere în siguranță.
Sursa nu detaliază în ce mod se face această corelare. De asemenea, nu sunt precizate termenele concrete pentru integrarea lucrărilor în programele de consolidare. Aceste aspecte rămân, deocamdată, neclarificate în informațiile publicate.
Cum vor fi împărțiți banii: proiect-pilot cu maximum 100 de blocuri
Mecanismul de finanțare se va desfășura în două etape distincte. Prima este etapa-pilot, iar a doua este extinderea la nivel național. Trecerea de la o etapă la alta este condiționată de calendarul stabilit prin lege.
Etapa-pilot va avea o durată de 18 luni. Ea va include maximum 100 de condominii la nivelul întregii țări. Alocarea se face echilibrat teritorial, cu câte două blocuri pentru fiecare reședință de județ. Aceeași regulă se aplică și subdiviziunilor administrativ-teritoriale.
După încheierea celor 18 luni ale etapei-pilot, programul urmează să fie extins la nivel național. Extinderea se va face în limita bugetelor disponibile. Prin urmare, numărul final de blocuri sprijinite depinde de resursele existente la acel moment.
Banii vor fi asigurați cu precădere din fonduri europene nerambursabile. La acestea se adaugă alocări de la bugetul de stat. A treia sursă o reprezintă bugetele locale ale primăriilor. Sursa nu indică valoarea totală a programului sau plafoane pe bloc.
Combinarea celor trei surse înseamnă că finanțarea nu vine dintr-un singur buget. Ponderea fiecărei surse nu este precizată în informațiile publicate. Nici modul de repartizare între județe, dincolo de regula celor două blocuri, nu este detaliat.
Structura în două etape arată că programul pornește la scară mică. Etapa-pilot are rolul de a testa mecanismul înainte de generalizare. Abia după cele 18 luni se poate discuta despre un număr semnificativ mai mare de beneficiari.
Ce soluții tehnice sunt permise și când pot depune asociațiile cererile
Programul oferă flexibilitate tehnică și nu impune exclusiv instalarea de ascensoare clasice. Soluția aleasă depinde de structura fizică a fiecărei clădiri. Nu toate blocurile vechi permit montarea unui lift standard.
Astfel, se pot autoriza și montări de platforme elevatoare. Sunt acceptate, de asemenea, scări mecanizate și rampe speciale. Legea permite și alte dispozitive destinate accesibilizării clădirii. Alegerea urmează să fie adaptată situației concrete a fiecărui imobil.
Deși actul normativ a intrat în vigoare la 19 august 2026, dosarele nu pot fi depuse imediat. Asociațiile de proprietari trebuie să aștepte finalizarea cadrului administrativ. Autoritățile au la dispoziție un termen de 90 de zile pentru acest lucru.
Termenul-limită este 17 noiembrie 2026. În acest interval, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene trebuie să aprobe ghidul și mecanismul de finanțare. În paralel, Ministerul Dezvoltării urmează să emită normele metodologice de aplicare.
Primăriile au propriul lor termen, mai lung. Ele au la dispoziție șase luni pentru a realiza un inventar al blocurilor fără lift de pe raza lor. Datele astfel colectate trebuie transmise apoi la nivel central.
