Balaban Georgiana
Într-un eveniment tulburător ce a zguduit comunitatea, Mirel Dragomir, un tânăr student la Teologie și Medicină, a recunoscut fapta oribilă de a-și ucide iubita, Andreea, studentă la medicină, într-un act de violență extremă. Fapta, ce a avut loc pe data de 22 martie 2024, a fost descrisă cu detalii șocante de către ucigaș în timpul audierilor. Mirel Dragomir a declarat că, în urma unei dispute izbucnite din gelozie, a recurs la un gest extrem, aplicând nu mai puțin de 60 de lovituri de cuțit fetei.
„Din luna octombrie am o relație de iubire cu Andreea, iar în ultima lună am simțit-o mai distantă. În data de 22.03.2024, în timp ce ne aflam la apartamentul părinților mei, am observat că Andreea tasta pe telefon și am crezut că vorbește cu cineva. Am întrebat-o cu cine discută, iar ea a refuzat să îmi spună cu cine se conversa. Am încercat să îi iau telefonul din mână și ea l-a ținut strâns. Am reușit totuși să i-l iau și i-am spus Andreei să îmi spună codul PIN. A refuzat să mi-l dea și mi-a spus că vrea să se despartă de mine.
Atunci când am auzit asta, m-am enervat foarte tare şi m-am dus în bucătărie, de unde am luat două cuțite oarecare şi m-am întors cu ele în dormitor. Andreea m-a lovit peste o mână, iar în acel moment m-am tăiat singur cu cuțitul la față. Totodată, m-a prins de lănţişorul pe care îl aveam la gât, care s-a rupt și a căzut pe pat. Îmi amintesc că am lovit-o de 5-6 ori”, a spus Mirel Dragomir.
De ce a recurs Mirel la acest gest terifiant
Acest caz a stârnit nu doar emoție profundă în rândul publicului, dar și numeroase întrebări legate de ceea ce determină un individ să comită o asemenea atrocitate. Un răspuns parțial vine din partea cunoscutului fizionomist și psiholog Ciprian Cucu, care a oferit o analiză detaliată a trăsăturilor faciale ale lui Mirel Dragomir pentru click.ro, încercând să dezlege misterul din spatele acestui act violent.
Potrivit lui Cucu, trăsăturile ascuțite ale feței, cum ar fi buzele și urechile, ar putea sugera predispoziții către stări de entuziasm și bucurie, dar, în același timp, spre obsesii și minciuni, subliniind o posibilă tendință către posesivitate. În plus, caracteristicile dominante, precum sprâncenele lungi și dese, împreună cu o privire intensă, sugerează o personalitate dominantă, capabilă de reacții impulsive și violente în situații tensionate.
Fizionomistul subliniază că trăsăturile fizionomice „de Lemn”, precum oasele proeminente de deasupra sprâncenelor, indică un nivel ridicat de testosteron și o predispoziție către reacții furioase. Aceste caracteristici, combinate cu o experiență de viață limitată și lipsa inteligenței emoționale, pot duce la acte impulsive și devastatoare.
„Trebuie să înțelegem că fizionomia reflectă predispozițiile unei persoane și cât de ușor poate atinge anumite stări sau să ia anumite decizii. El avea buze și urechi ascuțite. Aceste trăsături ascuțite ascund în spate stări de entuziasm, bucurie, exaltare, dar doar când totul este bine.
Ceea ce ne face să înțelegem că el avea sentimente puternice. Doar că reversul acestor stări sunt obsesiile și minciunile, dorința de a fi posesiv. El este plin de trăsături dure, noi în fizionomie le numim trăsături de „Lemn”: oasele de deasupra sprâncenelor foarte proeminente, de exemplu. Acea zonă arată nivelul de testosteron și cât de ușor poate să ajungă să reacționeze din furie. De obicei e de dorit ca această zonă să fie una predominant cărnoasă, nu osoasă. De asemenea, sprâncenele lungi și dese, combinat cu o nuanță puternică a ochilor de căprui închis și cu urechile depărtate de cap, arată o persoană dominatoare. O persoană cu o puternică energie masculină, care poate fi în stare (datorită urechilor depărtate) să nu mai asculte de nimic și de nimeni în excesele de furie.
Astfel, într-o situație tensionată, în care poate simți că i se anulează instinctul de dominare, ba chiar foarte probabil este confruntat cu vorbe care îi atacă ego-ul, poate reacționa necugetat. Sunt absolut sigur că, dacă avea mai multă experiență de viață, ar fi învățat între timp cum să-și țină în frâu și reacțiile, asta pentru că nu are un chip unic. Mulți oameni, în special bărbați, au o astfel de combinație de trăsături, dar nu toți ajung să fie ucigași. Diferența o face nivelul de inteligență emoțională – cu alte cuvinte, cum ai învățat să lucrezi cu stările, emoțiile, butoanele tale emoționale.
În ultimul timp, reclamele, influencerii și persoanele tinere în general promovează și merg după convingerea că trebuie să trăiești clipa! Acest lucru, dacă nu este înțeles corect, poate fi foarte dăunător, pentru că te invită la a reacționa din impuls, pe moment, așa cum simți, fie bine sau rău, fără să fii nevoit să te explici. Asta înseamnă să scoți la suprafață doar partea animalică din tine, bazată pe instincte, și să anulezi partea rațională, ceea ce ne distinge ca oameni.
Nu trebuie să ne negăm stările, ci să învățăm cum să le folosim. Furia nu este negativă dacă știi să o transformi în pasiune. Pasiunea nu este negativă dacă nu o transformi în obsesie, ș.a.m.d.” , a declarat în exclusivitate pentru Click!, fizionomistul Ciprian Cucu.
Un pas de la iubire la obsesie
Mai mult decât atât, Cucu atrage atenția asupra impactului culturii actuale, care promovează trăirea momentului fără a lua în considerare consecințele pe termen lung. Această mentalitate poate amplifica tendințele destructive ale indivizilor predispuși la comportamente violente, transformând furia în obsesie și, în cele din urmă, în violență.
În contextul acestui tragic incident, comunitatea și-a exprimat profundul regret și șocul față de pierderea unei tinere cu un viitor promițător și a îndemnat la o mai bună înțelegere și gestionare a emoțiilor și comportamentelor individuale, pentru a preveni repetarea unor asemenea tragedii.
Cazul Andreei și Mirel Dragomir rămâne un reminder al complexității naturii umane și al necesității unei mai bune înțelegeri a factorilor psihologici și fizionomici care pot conduce la astfel de acte de violență. Este o poveste tragică care subliniază importanța educației emoționale și a responsabilității individuale în gestionarea propriilor stări și reacții.
