Saghin Sabrina
Moartea Papei Francisc, produsă luni, în a doua zi de Paște, la vârsta de 88 de ani, a adus din nou în atenția lumii un moment memorabil din pontificatul său: beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. Vizita istorică a Suveranului Pontif în România, în 2019, a fost marcată de această ceremonie impresionantă, care a avut loc pe Câmpia Libertății de la Blaj, în fața a peste 100.000 de credincioși.
A fost un act solemn de recunoaștere a suferințelor îndurate de acești oameni ai credinței, care au preferat temnița și moartea în locul trădării propriilor convingeri religioase.
Cine sunt cei șapte episcopi martiri beatificați de Papa Francisc
În timpul regimului comunist instaurat în România după al Doilea Război Mondial, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, iar episcopii săi au fost arestați, torturați și exterminați în condiții inumane. Cei șapte episcopi beatificați de Papa Francisc au fost:
- Valeriu Traian Frențiu
- Vasile Aftenie
- Ioan Suciu
- Tit Liviu Chinezu
- Ioan Bălan
- Alexandru Rusu
- Iuliu Hossu
Fiecare dintre acești păstori a ales să rămână fidel credinței sale în fața unor presiuni cumplite. Arestați în noaptea de 28/29 octombrie 1948, au fost închiși în lagăre sau temnițe și, rând pe rând, au pierit în suferință, fără să renunțe la comuniunea cu Roma.
Viețile lor: mărturii ale credinței neclintite
Valeriu Traian Frențiu, născut la Reșița în 1875, a fost un veritabil stâlp al Bisericii Unite. Refuzând să abandoneze credința catolică, a fost întemnițat la Sighet, unde a murit de boală și de foame în 1952, în celula 44, fără să primească îngrijiri medicale. Mormântul său a rămas necunoscut.
Vasile Aftenie, episcop auxiliar la Alba Iulia și Făgăraș, s-a născut la Lodroman, în 1899. După arestare, a fost separat de ceilalți episcopi și anchetat brutal la București. În urma torturilor suferite, a decedat în 1950, la spitalul Văcărești, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securității.
Ioan Suciu, născut la Blaj în 1907, a fost un orator carismatic și un apărător fervent al Bisericii Unite. Încarcerat la Sighet, a murit de inaniție în 1953, în aceleași condiții mizerabile ca și confrații săi de suferință.
Tit Liviu Chinezu, originar din Iernuțeni, născut în 1904, a fost consacrat episcop în secret în lagărul de la Căldărușani. Deportat la Sighet, a murit în 1955, fără a beneficia de niciun tratament medical, în urma agravării unei boli netratate.
Ioan Bălan, născut la Teiuș în 1880, a fost episcop de Lugoj și un apărător neobosit al identității greco-catolice. După anii de detenție de la Sighet, a fost ținut în domiciliu obligatoriu până la moartea sa, în 1959, refuzând până la capăt trecerea la ortodoxie.
Alexandru Rusu, născut la Șăulia de Câmpie în 1884, a fost episcop de Maramureș. După ani grei de închisoare, a fost condamnat la închisoare pe viață și a murit de septicemie în 1963, în temnița de la Gherla.
Iuliu Hossu, născut în 1885 la Milașu Mare, a rămas simbolul rezistenței Bisericii Greco-Catolice. El a fost cel care, la 1 Decembrie 1918, a citit Proclamația de Unire a Transilvaniei cu România, la Alba Iulia. Arestat și întemnițat, a trăit ultimii ani ai vieții în domiciliu obligatoriu, murind în 1970 la București.
Un drum lung spre beatificare
Cauza de beatificare a celor șapte episcopi a fost deschisă în 1994, la inițiativa Bisericii Greco-Catolice Române. Procesul a parcurs etape complexe de documentare, mărturii și investigații istorice. Pe 19 martie 2019, Papa Francisc a semnat decretul de recunoaștere a martiriului lor, deschizând astfel calea pentru ceremonia solemnă de beatificare.
Pe 2 iunie 2019, la Blaj, pe Câmpia Libertății, loc emblematic pentru istoria românilor transilvăneni, Papa Francisc a proclamat oficial beatificarea episcopilor martiri. În fața a peste 100.000 de oameni, într-o atmosferă încărcată de emoție, numele lor au fost rostit solemn, fiind așezați în rândul fericiților credinței.
Papa Francisc: o punte între suferință și speranță
Pentru Papa Francisc, recunoașterea martiriului celor șapte episcopi a avut o semnificație profundă. El a subliniat în predica rostită la Blaj că acești oameni ai credinței nu au cedat nici în fața suferinței, nici în fața persecuțiilor, rămânând fideli iubirii lui Hristos și libertății spirituale.
Prin gestul său, Papa Francisc a transmis un mesaj puternic de sprijin pentru toate comunitățile creștine care suferă în lume și a reafirmat importanța păstrării credinței în vremuri de încercare.
O moștenire vie
Beatificarea episcopilor martiri nu a fost doar un gest de recunoaștere a trecutului, ci și un act de speranță pentru viitor. Astăzi, exemplul lor de curaj, demnitate și iubire de Dumnezeu rămâne o lumină călăuzitoare pentru toți credincioșii.
Biserica Greco-Catolică Română, renăscută după căderea comunismului, poartă cu mândrie moștenirea acestor martiri. Prin credința lor, ei au dovedit că adevărata putere nu vine din forță, ci din iubire și fidelitate față de valorile autentice.
Papa Francisc, prin moartea sa, lasă în urmă nu doar o Biserică mai deschisă și mai umană, ci și o moștenire spirituală care îi include pe martirii români. Vizita sa la Blaj, gesturile sale de compasiune și curajul său de a rosti adevărul rămân pagini de neuitat în istoria recentă a Bisericii Catolice și a României.
Sacrificiul celor șapte episcopi martiri ne amintește că libertatea de credință este neprețuită și că adevărata demnitate umană se clădește în tăcuta și eroica fidelitate față de Dumnezeu.
