Loredana Ionescu
Aghiasma mare, apa sfințită de Bobotează, reprezintă un element deosebit de important în tradițiile religioase ortodoxe, fiind considerată o sursă de purificare și binecuvântare. Ea este folosită pentru binecuvântarea locuințelor, a persoanelor sau a obiectelor, având o semnificație profundă în viața spirituală a credincioșilor. Însă, o întrebare recurentă în rândul acestora este: „Se strică aghiasma?” Sau mai exact, care este durata de viață a apei sfințite și cum trebuie păstrată pentru a rămâne valabilă?
Se strică sau nu aghiasma?
Deși aghiasma este văzută ca un simbol al purității și al binecuvântării divine, știința ne oferă un alt punct de vedere asupra acestui subiect, iar apa sfințită este, în esență, apă tratată cu rugăciune și binecuvântare. Așadar, ce spune știința despre acest fenomen?
1. Ce este aghiasma și cum se obține?
Aghiasma este apa care, printr-un ritual religios, este sfințită de un preot în cadrul slujbei de Bobotează. Acest act are o mare valoare religioasă, fiind considerat un mijloc de purificare spirituală și de binecuvântare. Din punct de vedere fizic, aghiasma nu diferă de apa obișnuită, fiind adesea apă de izvor sau de fântână, sfințită prin rugăciune. Aceasta nu are proprietăți chimice sau biologice diferite față de apa normală.
2. Se strică aghiasma?
Din perspectiva științifică, apa sfințită nu este diferită de apa obișnuită, dar, asemenea acesteia, poate suferi modificări în timp, în special dacă nu este păstrată corespunzător. Aghiasma poate rămâne curată și potabilă pentru o perioadă destul de lungă, însă expusă la factori de mediu precum aerul și schimbările de temperatură, există riscul de contaminare.
În condiții normale, apa neprotejată se poate altera datorită prezenței bacteriilor sau a schimbărilor de temperatură. Cu toate acestea, dacă aghiasma este păstrată într-un loc curat, protejată de surse externe de contaminare, riscurile de alterare sunt minime.
3. Cum se păstrează aghiasma pentru a nu se altera?
Pentru a prelungi durata de viață a aghiasmei și a păstra caracteristicile sale, iată câteva recomandări utile:
- Depozitarea în locuri răcoroase: Aghiasma trebuie păstrată la o temperatură constantă, de preferință într-un loc răcoros, dar nu extrem de rece, cum ar fi într-un congelator. Evitați expunerea directă la soare sau la surse de căldură.
- Recipient etanș: Este important să folosiți recipiente etanșe, cum ar fi sticlele de sticlă cu dopuri bine închise, pentru a preveni contactul cu aerul și posibile contaminări.
- Folosirea rațională: De obicei, aghiasma este utilizată în scopuri religioase (pentru binecuvântare sau sănătate), iar cantitățile luate de la biserică nu sunt foarte mari. Astfel, apa se consumă relativ rapid, iar restul poate fi păstrat pentru perioade scurte.
4. Aghiasma și știința microbiologică
Din punct de vedere microbiologic, aghiasma nu prezintă riscuri speciale față de apa obișnuită, cu condiția să fie păstrată corect. Apa sfințită poate păstra o „energie spirituală”, așa cum o descriu tradițiile religioase, însă acest concept se află mai mult în domeniul credinței decât în cel științific.
În condiții neadecvate de mediu (de exemplu, expusă la temperaturi extreme sau într-un loc neigienic), există riscul dezvoltării microorganismelor, dar acest risc este mult mai mic decât în cazul apei obișnuite.
Aghiasma nu se „strică” în sensul clasic al cuvântului, dar, asemenea oricărei ape, poate deveni susceptibilă la alterare dacă nu este păstrată în condiții adecvate. Din punct de vedere științific, nu există dovezi care să sugereze că aghiasma ar avea proprietăți diferite față de apa obișnuită după un anumit timp, atâta timp cât este păstrată corect. Totuși, din perspectiva religioasă, ea rămâne un simbol sacru al purității, ce aduce binecuvântare celor care o folosesc cu credință și respect.
Sursa foto: Arhivă
