Miruna
„Mamă, au ajuns cele 10 kilograme de slănină! Vino repede cu Daniela și luați cât puteți!” Mariana nu și-ar fi imaginat că va auzi asemenea cuvinte chiar din gura soțului său. Pachetul trimis de mama ei de la țară ajunsese de numai câteva minute, iar Radu își chemase deja mama și sora să împartă între ele slănina pregătită cu multă muncă. Nu o întrebase nimic pe soția lui și, mai mult, era convins că aceasta nici nu va observa cât lipsește. Mariana nu a făcut scandal. A sunat-o pe mama ei și a urmat întocmai sfatul primit. Când soacra a sosit cu pungile pregătite și s-a îndreptat direct spre frigider, surpriza a fost uriașă.
Pachetul de la țară pe care Radu îl împărțise deja
Pachetul ajunsese dis-de-dimineață, încă rece după drumul lung de la țară. Mariana se așezase lângă cutie și tăiase cu grijă banda adezivă. Mama ei împachetase totul în mai multe straturi de folie și polistiren, astfel încât alimentele să ajungă în stare bună.
În interior se aflau zece bucăți mari de slănină afumată. Aproximativ zece kilograme în total.
Pentru Mariana, pachetul nu însemna doar mâncare. Mama ei avea 61 de ani și muncise aproape un an pentru a crește porcul. Pregătise apoi carnea, o sărase, o afumase și se ocupase personal ca pachetul să ajungă la fiica ei.
În timp ce Mariana așeza bucățile în frigider, l-a auzit pe Radu vorbind la telefon.
— Mamă, a ajuns! Da, e extraordinară! Vino repede cu Daniela și luați cât puteți!
Mariana a rămas cu mâna pe ușa frigiderului.
Soțul ei și-a coborât vocea, dar nu suficient.
— Mariana nici nu-și dă seama. Ce trimite mama ei nu e mare lucru. Grăbiți-vă, că după-amiază pleacă la muncă!
Atunci femeia a înțeles că nu era vorba despre o simplă bucată oferită soacrei. Radu își chemase familia pentru a lua cât putea din pachet înainte ca ea să plece.
A făcut repede o fotografie și i-a trimis-o mamei sale.
„Mamă, Radu tocmai și-a chemat mama și sora să vină să ia tot.”
Răspunsul a venit aproape imediat.
— Mariana, ascultă-mă bine! Slănina aia este pentru tine. Să nu dai nicio bucată! Fă exact ce-ți spun eu!
A urmat un al doilea mesaj vocal.
După ce l-a ascultat, Mariana a început să râdă.
Planul mamei era simplu.
A pus toate cele zece bucăți într-un sac, s-a încălțat și a trecut prin fața biroului.
— Radu, cobor puțin. Am un colet de luat.
— Bine, a răspuns el absent.
Mariana a traversat strada și s-a dus la verișoara sa, Lorena, care locuia la câteva minute distanță.
— Mătușa m-a sunat deja, i-a spus aceasta când a deschis ușa. Pune-le direct în congelator.
Cele zece kilograme au dispărut rapid în congelator.
— Mariana, nu ești zgârcită, i-a spus Lorena. Dar trebuie să pui o limită. Nu poate veni cineva să ia lucrurile tale de fiecare dată când are chef.
Mariana știa că verișoara avea dreptate.
De-a lungul anilor existaseră multe situații asemănătoare. Mâncare, produse primite de la părinții ei, obiecte cumpărate pentru casă. Soacra cerea, iar Radu oferea înainte să-și întrebe soția.
De data aceasta, Mariana hotărâse să nu mai accepte.
În drum spre casă, a trecut prin piață și a cumpărat două kilograme de piept de porc gras. Nu semăna perfect cu slănina mamei sale, dar era suficient pentru plan.
Când s-a întors, Radu era deja în bucătărie, îngenuncheat în fața frigiderului.
— Mariana! Unde este slănina?
— Care slănină?
— Cea trimisă de mama ta! Era aici!
Femeia s-a uitat în frigider.
— Ciudat. Eu aici am lăsat-o.
Radu a început să mute oalele și recipientele.
— Poate ai pus-o în congelator.
— Nu.
— Atunci unde este?
Mariana a ridicat din umeri.
— Nu știu. Doar noi doi suntem în casă.
Radu a evitat să o privească.
Înainte să mai poată spune ceva, soneria a început să sune insistent.
Mama și sora lui sosiseră.
Soacra a venit cu pungile pregătite pentru cele zece kilograme
Radu a deschis ușa, iar mama lui a intrat fără să-și scoată încălțămintea.
Avea în mână mai multe pungi mari.
În spatele ei se afla Daniela, sora lui Radu.
— Unde e carnea? a întrebat soacra. Hai mai repede, că trebuie să ajungem și la Elena!
Daniela părea la fel de nerăbdătoare.
— Frate, mama a zis că sunt zece kilograme. Două le ducem mătușii Elena, două pentru nașa, iar restul vedem cum îl împărțim.
Mariana le privea fără să spună nimic.
În doar câteva minute, cele două reușiseră să împartă aproape tot pachetul primit de ea de la propria mamă.
— Stați puțin, a spus Mariana. Cine v-a spus că puteți lua zece kilograme?
În încăpere s-a făcut liniște.
Soacra s-a întors spre Radu.
— Păi el ne-a chemat.
— Radu?
Soțul a încercat să evite discuția.
— Am zis doar să luați și voi puțin.
Daniela a ridicat pungile.
— Atunci pentru ce am venit cu astea?
Mariana aproape că a râs.
— Chiar sunt curioasă.
Soacra nu mai avea însă răbdare.
— Hai, mamă, nu mai face atâta caz pentru niște slănină! A trimis femeia zece kilograme. Ce faci tu cu atâta?
Fără să aștepte răspunsul, a intrat în bucătărie și a deschis frigiderul.
Rafturile erau aproape goale.
— Unde e?
A început să caute.
A deschis sertarele.
Nimic.
A verificat congelatorul.
Tot nimic.
— Radu!
Vocea femeii s-a auzit în tot apartamentul.
— Unde ai pus slănina?
— Nu știu.
— Cum adică nu știi? Acum o jumătate de oră mi-ai spus că este aici!
Mariana stătea rezemată de tocul ușii.
— Poate a luat-o cineva.
Soacra s-a întors brusc.
— Cine să o ia?
— Exact întrebarea pe care i-am pus-o și eu lui Radu.
Daniela a început să înțeleagă că ceva nu era în regulă.
— Mariana, ai mutat-o tu?
— Da.
Radu a ridicat imediat capul.
— Știam eu!
— Unde ai dus-o? a întrebat soacra.
— Într-un loc sigur.
— Du-te și adu-o!
Tonul poruncitor a făcut-o pe Mariana să rămână câteva secunde tăcută.
— Poftim?
— Adu slănina. Am venit până aici pentru ea.
— Nu v-am chemat eu.
Soacra s-a uitat spre fiul său.
— Radu, spune-i ceva!
Atunci Mariana a scos punga cumpărată din piață și a pus-o pe masă.
— Dacă tot ați venit, am două kilograme de piept de porc. Vi le pot da pe acestea.
Soacra s-a uitat la carne.
— Asta nu e slănina de la maică-ta!
— Corect.
— Eu pentru aia am venit!
Replica a fost atât de directă încât până și Daniela s-a simțit jenată.
— Mamă, hai să plecăm, a murmurat ea.
— Nu plec nicăieri! Radu mi-a spus să vin.
Mariana s-a întors spre soț.
— Atunci Radu poate să-ți dea din slănina lui.
— Este și a mea! a izbucnit bărbatul.
— Nu.
— Suntem căsătoriți!
— Și asta îți dă dreptul să împarți cadourile primite de mine fără să mă întrebi?
Radu nu a mai răspuns.
Lecția pe care Mariana a decis să nu o mai amâne
Soacra a început să spună că Mariana făcea scandal pentru câteva kilograme de mâncare. Atunci femeia a scos telefonul și a sunat-o pe mama ei.
A pus apelul pe difuzor.
— Mamă, au venit după slănină.
— Au venit?
— Da.
— Dă-mi-o pe cuscră.
Mariana i-a întins telefonul soacrei.
Aceasta l-a luat surprinsă.
— Alo?
Vocea mamei Marianei s-a auzit clar.
— Bună ziua. Am înțeles că ați venit să luați slănina pe care am trimis-o fetei mele.
— Păi… Radu ne-a spus că putem lua.
— Radu a crescut porcul?
Soacra a tăcut.
— Nu.
— L-a hrănit?
— Nu.
— L-a tăiat, a pregătit slănina sau a afumat-o?
— Nu, dar…
— Atunci de ce împarte Radu munca mea?
În bucătărie nu se mai auzea nimic.
Mama Marianei a continuat:
— Dacă voiam să vă trimit dumneavoastră, vă trimiteam. Nu am nimic împotrivă să împart cu oamenii. Dar nu-mi place ca altcineva să hotărască în locul meu ce se întâmplă cu lucrurile pentru care eu am muncit.
Soacra i-a întins Marianei telefonul.
— Poftim.
Era vizibil furioasă.
— Pentru niște slănină faceți tot circul ăsta?
Mariana a închis apelul.
— Nu este despre slănină.
— Atunci despre ce?
— Despre faptul că ai venit cu pungile pregătite să iei ceva ce nu era al tău. Despre faptul că Radu a așteptat să plec la serviciu. Și despre faptul că deja hotărâserăți cui dați mai departe.
Daniela și-a pus pungile pe masă.
— Eu nu știam că Mariana nu fusese întrebată.
Soacra s-a întors spre ea.
— Acum îi iei apărarea?
— Nu. Dar dacă mama ei i-a trimis ei pachetul, trebuia măcar întrebată.
Radu privea podeaua.
Mariana s-a întors spre el.
— Cel mai tare nu m-a deranjat că voiai să le dai.
— Atunci ce?
— Că ai spus că eu nici nu-mi dau seama și le-ai chemat înainte să plec la muncă. Asta înseamnă că știai că nu este în regulă.
Radu a încercat să protesteze.
— Nu am vrut să iasă așa.
— Dar exact așa ai făcut.
Soacra și-a luat pungile.
— Hai, Daniela. Dacă pentru două bucăți de slănină trebuie să fim umilite, mai bine plecăm.
Mariana nu a încercat să o oprească.
— Nu v-a umilit nimeni. Doar că astăzi ați găsit frigiderul gol.
Ușa s-a închis câteva secunde mai târziu.
Radu și Mariana au rămas singuri.
— Unde ai dus-o? a întrebat el după un timp.
— La Lorena.
— Toată?
— Toată.
— Și n-ai de gând să aduci nimic acasă?
Mariana l-a privit.
— Ba da. Dar numai când voi ști că lucrurile primite de mine nu sunt împărțite în secret.
În acea seară, Radu și-a cerut scuze. Mariana i-a spus însă că scuzele nu erau suficiente dacă totul urma să se repete.
Două zile mai târziu, s-a dus la Lorena și a luat două bucăți de slănină. Restul au rămas în congelator.
Când a ajuns acasă, Radu a văzut pachetul.
— Ai adus-o înapoi?
— Doar două kilograme.
— Restul?
— Sunt bine.
Bărbatul a zâmbit stânjenit.
— Pot să-i duc mamei o bucată?
Mariana l-a privit surprinsă.
Era pentru prima dată când întreba.
— Da. O bucată putem să-i dăm.
Radu a luat-o și a împachetat-o.
— Mulțumesc.
— Vezi? Nu era atât de greu.
Din ziua aceea, în familia lor a rămas o regulă simplă: nimeni nu mai promitea altora lucrurile celuilalt fără să întrebe.
Iar soacra nu a mai venit niciodată cu pungile goale pregătite înainte să știe dacă avea, într-adevăr, ceva de luat.
