Georgescu Dragos
Există momente în care viața pare să sfideze orice logică, să frângă destine aflate abia la început de drum și să lase în urmă lacrimi, durere și întrebări fără răspuns. Tragedia care l-a lovit pe Ciprian-Cristian Scrobotă, un tânăr de doar 20 de ani, student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca și fost jucător de fotbal la juniorii CFR Cluj, este o astfel de poveste cutremurătoare.
Tragedie fără margini. Un fost fotbalist de la CFR Cluj a murit în SUA. Familia, apel disperat pentru a-l repatria în România
Ciprian era unul dintre miile de studenți români care aleg programul Work and Travel pentru a-și completa veniturile și pentru a explora lumea. Cu ambiție, entuziasm și dorința de a-și croi un drum mai bun, el a plecat în Statele Unite, sperând să se întoarcă acasă cu experiențe, povești și bani care să îl ajute pe viitor.
Ironia sorții a făcut ca ziua în care ar fi trebuit să revină acasă, 19 septembrie, să fie, de fapt, ziua în care familia și prietenii au primit vestea devastatoare că tânărul lor nu se mai întoarce. Un tragic accident i-a curmat viața, lăsând în urmă un gol imens.
Cei care l-au cunoscut știu cât de mult iubea fotbalul. Ciprian a început încă din copilărie să alerge după minge, să își pună ghetele în picioare și să viseze la marile stadioane. A jucat pentru Juniorul Aiud, echipa care l-a format și care i-a devenit o a doua familie. Mai târziu, a îmbrăcat tricoul CFR-ului la nivel de juniori, iar apoi a ajuns la LPS Cluj, unde și-a perfecționat tehnica și disciplina de joc.
Fotbalul nu era doar un hobby pentru el – era modul în care se exprima, prin care lega prietenii și prin care își demonstra caracterul. Cei care au împărțit vestiarul cu Ciprian își amintesc de un coleg dedicat, serios și mereu gata să își ajute echipa.
Ciprian era în anul al doilea la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A ales această cale tocmai pentru a-și transforma pasiunea pentru sport într-o carieră. Era un tânăr dornic să învețe, să se implice și să transmită mai departe altora ceea ce i-a oferit lui sportul – disciplină, prietenie și dorința de a depăși limite.
Profesorii și colegii îl descriu ca pe un „băiat bun la suflet, modest și ambițios”, care nu făcea diferențe între oameni și care știa să fie un sprijin pentru cei din jur. Pentru unii dintre dascălii săi, Ciprian era ca un fiu adoptiv, un tânăr de care se atașaseră și în care vedeau un viitor promițător, conform fanatik.ro.
Vestea morții sale a căzut ca un trăsnet asupra lumii sportive din Alba și Cluj. Federația locală de fotbal a anunțat că toate meciurile organizate de AJF Alba vor începe cu un moment de reculegere în memoria lui Ciprian-Cristian Scrobotă. Este un gest simbolic, dar profund, care arată cât de mult a contat acest tânăr pentru comunitatea sportivă.
Clubul ACS Juniorul Aiud, unde Ciprian și-a început cariera, a transmis un mesaj emoționant:
„Cu adâncă durere în suflet, ne despărțim de fostul nostru jucător, Ciprian Scrobotă. Cuvintele sunt de prisos în fața unei asemenea pierderi… Un suflet tânăr, un campion, care va rămâne mereu în amintirile noastre. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați.”
Pentru cei care l-au văzut crescând pe terenurile de fotbal, dispariția sa lasă un gol imens.
Familia – între dor și greaua misiune a repatrierii
Durerea pierderii este uriașă, dar familia lui Ciprian se confruntă și cu o altă grea încercare: repatrierea trupului său din Statele Unite. Costurile sunt mari, iar rudele și prietenii au lansat un apel pentru sprijin financiar. Comunitatea s-a mobilizat, oameni din Aiud, Cluj și din întreaga țară încercând să doneze pentru ca tânărul să poată fi adus acasă și înmormântat creștinește.
Astfel de situații scot la iveală solidaritatea oamenilor, care, în fața tragediei, nu rămân indiferenți. Mesajele de susținere și donațiile sunt dovada că Ciprian a fost iubit și respectat, chiar și de cei care poate nu l-au cunoscut direct.
Profesorii, copleșiți de durere
Ilie Lazăr, unul dintre profesorii apropiați lui Ciprian, a transmis un mesaj emoționant:
„Ciprian era anul II la FEFS a UBB Cluj-Napoca, îl consideram fiul meu, la fel ca pe Sofian, cu care a fost coleg. A fost ‘băiatul meu adoptat’, nu am făcut diferență între ei, la școală și la fotbal. Însă voia Domnului a fost alta: l-a chemat la 20 de ani, la El. Urma ca a doua zi să vină spre casă, dar o mică neatenție l-a costat viața! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică pomenirea lui!”
Aceste cuvinte arată legătura profundă dintre profesor și elev și confirmă că Ciprian nu era doar un simplu student, ci un suflet luminos care a reușit să marcheze viața celor din jur.
O comunitate unită în lacrimi
În ultimele zile, pagina sa de socializare s-a transformat într-un loc de pelerinaj virtual. Mesaje de condoleanțe, fotografii din tinerețe și amintiri împărtășite de prieteni, colegi și foști antrenori au umplut spațiul digital.
Unii își amintesc de zâmbetul lui cald, alții de seriozitatea cu care aborda fiecare meci, iar alții povestesc despre prietenia sinceră și loialitatea de care a dat dovadă. Toate aceste mărturii conturează portretul unui tânăr iubit, care a lăsat în urmă o amprentă greu de șters.
Tragedia lui Ciprian ne amintește cât de fragilă este viața și cât de repede se poate rupe firul ei. Plecat pentru o vară de muncă și aventură, tânărul trebuia să se întoarcă acasă plin de povești. În loc de asta, familia îl așteaptă acum într-un sicriu, iar durerea este imposibil de descris în cuvinte.
De ce un suflet atât de tânăr și plin de visuri trebuie să plece atât de devreme? Este întrebarea pe care o repetă părinții, colegii și prietenii, dar la care nimeni nu are un răspuns.
O lecție de viață pentru cei rămași
Povestea lui Ciprian-Cristian Scrobotă este, dincolo de tragedia personală, o lecție pentru noi toți. Ea ne amintește să prețuim fiecare zi, să ne îmbrățișăm părinții, să ne sunăm prietenii și să nu amânăm niciodată momentele de bucurie.
Viața nu oferă garanții și nu promite un mâine sigur. Ceea ce avem cu adevărat este prezentul și felul în care alegem să îl trăim.
Moartea lui Ciprian la doar 20 de ani este o pierdere uriașă pentru familia sa, pentru prieteni, pentru lumea sportului și pentru comunitatea academică din Cluj. Un tânăr plin de visuri și de potențial a fost smuls din mijlocul celor dragi, lăsând în urmă amintiri dureroase, dar și o lecție puternică despre fragilitatea existenței.
Cei care l-au cunoscut vor păstra mereu în inimă imaginea unui băiat zâmbitor, pasionat de fotbal, dedicat studiilor și loial celor dragi. Iar pentru noi, ceilalți, rămâne mesajul că fiecare zi contează, fiecare clipă de iubire și de recunoștință merită trăită pe deplin.
