Un copil a sunat la 112 pentru a-și denunța mama că l-a lovit cu o curea pe spate, însă unul dintre polițiștii care au intervenit i-au dat dreptate mamei. Ce făcuse băiatul, de fapt Copil bătut cu o curea de mama sa

Într-un caz care a stârnit discuții aprinse despre disciplinarea copiilor și rolul autorităților în protecția minorilor, un copil a apelat numărul de urgență 112 pentru a-și denunța mama că l-a lovit cu o curea pe spate. Intervenția poliției în acest caz a scos la iveală nu doar detaliile incidentului, dar și o perspectivă diferită asupra evenimentelor, care a culminat cu o decizie controversată din partea unuia dintre ofițeri.

Ce făcuse minorul pentru a primi o astfel de pedeapsă

După ce apelul a fost efectuat, o echipă de polițiști s-a deplasat la domiciliul familiei pentru a investiga acuzațiile aduse de copil. În urma discuțiilor cu ambii implicați – mama și fiul – s-a dezvăluit că băiatul, în vârstă de 12 ani, fusese sancționat de mamă după ce a fost prins comițând un act de vandalism împotriva proprietății unui vecin, dar și pentru faptul că a chiulit de la școală. Copilul recunoscuse că, împreună cu câțiva prieteni, deteriorase intenționat un gard, motiv pentru care mama sa a considerat necesar să intervină disciplinar.

Unul dintre polițiștii interveniți a fost cel care a decis să susțină acțiunea mamei, considerând-o o formă de disciplinare adecvată în contextul dat. Acesta a argumentat că, deși violența împotriva copiilor este inacceptabilă, în acest caz particular, acțiunea mamei a fost motivată de dorința de a-și educa copilul și de a-l responsabiliza pentru faptele sale. Ofițerul a subliniat importanța înțelegerii circumstanțelor care au condus la incident, înainte de a trage concluzii precipitate.

Polițistul a tras copilul deoparte și i-a mărturisit că dacă el ar fi chiulit de la școală, pe vremuri, mama lui l-ar fi învinețit cu acea curea.

Gestul polițistului a fost criticat

Decizia polițistului de a da dreptate mamei a generat un val de reacții în comunitate și pe rețelele de socializare, unde părerile au fost împărțite. Pe de o parte, unii au apreciat intervenția mamei ca fiind o formă de disciplinare necesară, argumentând că metodele tradiționale de educație pot fi eficiente în anumite situații. Pe de altă parte, criticii au condamnat folosirea forței fizice ca metodă de pedeapsă, subliniind că există alternative non-violente de a gestiona comportamentele greșite ale copiilor.

Acest caz ridică întrebări importante despre limitele disciplinării în educația copiilor și rolul autorităților în protejarea drepturilor minorilor. Este esențial ca părinții să găsească un echilibru între autoritate și afecțiune în creșterea copiilor, iar intervenția autorităților să fie mereu ghidată de principiul superiorității interesului copilului. Într-o lume ideală, dialogul, înțelegerea și metodele educative pozitive ar trebui să prevaleze, asigurând un mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a oricărui copil.