Redactia PlumMedia
Sistemul bancar al Uzbekistanului depășește treptat limitele deservirii pieței interne. Creșterea comerțului internațional, intensificarea fluxurilor financiare transfrontaliere și dezvoltarea plăților digitale generează cerere pentru o infrastructură financiară capabilă să conecteze țara cu economiile vecine.
Totuși, transformarea Uzbekistanului într-un centru financiar independent al Asiei Centrale rămâne, deocamdată, un obiectiv, nu o realitate deja realizată.
La sfârșitul anului 2025, volumul comerțului exterior al Uzbekistanului a ajuns la 81,2 miliarde de dolari, în creștere cu 20,7% față de anul precedent. Exporturile au totalizat 33,8 miliarde de dolari, iar importurile — 47,4 miliarde de dolari. Țara a întreținut relații comerciale cu 210 state, iar cei mai importanți parteneri comerciali au rămas China, Rusia și Kazahstanul.
Aceste date, publicate de Comitetul Național de Statistică la 22 ianuarie 2026, ilustrează amploarea relațiilor economice internaționale ale țării. În același timp, ele ridică o întrebare importantă: cât de pregătit este sistemul financiar național să gestioneze fluxurile tot mai mari de mărfuri, capital și plăți?
Pentru companii, această întrebare are implicații foarte concrete. La încheierea unui contract de comerț exterior, nu contează doar prețul produselor. Este necesar să se cunoască și durata decontării internaționale, moneda în care aceasta va fi efectuată, numărul intermediarilor implicați în tranzacție și cerințele impuse de bănci.
Tocmai capacitatea de a soluționa asemenea probleme va determina dacă Uzbekistanul poate deveni una dintre componentele importante ale infrastructurii financiare din Asia Centrală.
De la reforma bancară internă la decontările internaționale
Schimbarea poziției Uzbekistanului este legată în primul rând de transformarea propriei economii.
Potrivit evaluării Fondului Monetar Internațional (FMI) din 18 iunie 2026, PIB-ul real al țării a crescut cu 7,7% în 2025. În primul trimestru al anului 2026, creșterea a ajuns la 8,7% în ritm anual. În același timp, FMI a prognozat o încetinire a creșterii anuale la 6,8% în 2026, subliniind necesitatea limitării presiunilor inflaționiste și continuării reformelor structurale.
Creșterea economică este însoțită de o cerere tot mai mare pentru servicii bancare. Extinderea producției, importul de echipamente, exportul de produse și activitatea companiilor internaționale necesită finanțarea capitalului de lucru, operațiuni valutare și decontări cu parteneri comerciali străini.
Sistemul bancar răspunde acestor schimbări, deși structura sa continuă să difere semnificativ de cea a sistemelor în care predomină capitalul privat.
Conform datelor Băncii Centrale a Uzbekistanului, la 1 august 2026, activele totale ale băncilor comerciale au ajuns la 1.016,6 trilioane de sumi uzbeci, față de 852,4 trilioane de sumi cu un an înainte. Aceasta reprezintă o creștere nominală de aproximativ 19,3%.
În aceeași perioadă, volumul depozitelor a crescut de la 360,4 la 482,7 trilioane de sumi, respectiv cu aproximativ 33,9%.
Creșterea bazei de depozite este importantă nu doar pentru creditarea internă. Ea extinde și capacitatea băncilor de a atrage și redistribui resurse, de a dezvolta produse de decontare și de a deservi companii care activează pe piețele externe.
Totuși, creșterea activelor și a depozitelor nu demonstrează, în sine, o îmbunătățire a eficienței decontărilor internaționale.
Plățile internaționale: de la accesul la infrastructură la interoperabilitatea sistemelor
Una dintre principalele schimbări din ultimii ani este extinderea posibilităților de utilizare a instrumentelor financiare digitale dincolo de piața națională.
Totuși, decontările internaționale nu reprezintă o categorie omogenă. Plățile între companii, transferurile de bani efectuate de persoane fizice și achitarea cumpărăturilor în străinătate funcționează prin mecanisme diferite.
Decontările internaționale între companii necesită adesea participarea băncilor corespondente — instituții financiare prin intermediul cărora băncile din diferite țări efectuează plăți unele pentru altele.
În acest context, contează nu doar posibilitatea tehnică de a efectua un transfer, ci și disponibilitatea monedei necesare, verificarea participanților la tranzacție și condițiile de prestare a serviciilor bancare.
Trecerea la decontări în monede naționale poate reduce potențial numărul conversiilor valutare. Economiile nu apar însă automat: ele depind de lichiditatea perechilor valutare respective, de spread-uri, comisioane și disponibilitatea băncilor intermediare.
Prin urmare, creșterea comerțului Uzbekistanului cu China, Rusia și Kazahstanul nu ar trebui interpretată automat ca o dovadă a reducerii costurilor decontărilor internaționale.
În segmentul de retail, schimbările sunt mai vizibile.
Potrivit raportului Băncii Centrale din 14 august 2026, în perioada ianuarie–iunie, Uzbekistanul a primit transferuri transfrontaliere de bani de la persoane fizice în valoare de 9,3 miliarde de dolari, cu 13% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025.
Din această sumă, 4,8 miliarde de dolari, respectiv 51,7%, au fost transferate direct pe carduri bancare prin canale P2P. Volumul acestor operațiuni a crescut cu 32% față de anul precedent.
Aceasta indică o schimbare a canalelor prin care banii ajung în țară. Transferurile devin tot mai frecvent parte a serviciilor bancare digitale cotidiene, în loc să reprezinte operațiuni separate de ridicare a numerarului.
Cu toate acestea, digitalizarea canalelor nu înseamnă că orice transfer internațional a devenit mai ieftin. Costul final depinde în continuare de tarife, cursul valutar și condițiile sistemului de plăți.
Băncile trec de la servicii individuale la platforme internaționale
În sectorul bancar al Uzbekistanului pot fi identificate mai multe modele distincte de participare la infrastructura financiară internațională.
Primul model constă în conectarea produselor bancare digitale la sistemele internaționale de plăți.
Un exemplu relevant este Octobank, una dintre băncile private din Uzbekistan care înregistrează o creștere semnificativă.
Potrivit rezultatelor publicate de bancă la 11 februarie 2026, activele sale au ajuns la 12,2 trilioane de sumi la sfârșitul anului 2025, iar depozitele clienților au totalizat 10,84 trilioane de sumi.
Banca a raportat o creștere a activelor de 314% și a depozitelor de 515% comparativ cu 2024.
În octombrie 2025, Octobank a anunțat integrarea Alipay+ în aplicația Octo-Mobile.
Datorită conectării prin infrastructura HUMO, clienții au obținut posibilitatea de a plăti cumpărăturile efectuate în străinătate folosind coduri QR, cu conversie valutară automată.
Pentru piața financiară, importanța unei asemenea integrări depășește cadrul unei singure aplicații.
Un produs bancar național obține acces la o rețea internațională de acceptare a plăților fără a fi necesară construirea unei infrastructuri proprii în fiecare țară.
Totuși, este vorba în primul rând despre plăți de retail, nu despre un mecanism complet de decontări internaționale între întreprinderi.
După cum a menționat anterior serviciul de presă al Octobank, serviciul este destinat inclusiv clienților care călătoresc, lucrează sau studiază în străinătate.
Al doilea model vizează dezvoltarea finanțării comerțului internațional.
Un exemplu este colaborarea Asakabank cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).
Banca a aderat la programul Trade Facilitation Programme, în cadrul căruia BERD i-a acordat o limită de până la 20 de milioane de dolari pentru susținerea operațiunilor de export și import.
Mecanismul programului presupune acordarea de garanții băncilor confirmatoare internaționale, ceea ce permite reducerea anumitor riscuri de plată asociate tranzacțiilor de comerț exterior.
Acesta este un exemplu de model instituțional funcțional, deși Asakabank a aderat la program încă din 2019.
În lista premiilor BERD pentru 2025, Asakabank figurează drept cea mai activă bancă emitentă din Uzbekistan în cadrul programului.
Al treilea model constă în conectarea băncilor locale la mecanisme internaționale de partajare a riscurilor comerciale.
Banca Asiatică de Dezvoltare, prin programul său Trade and Supply Chain Finance Program, oferă garanții și finanțare printr-o rețea de instituții financiare partenere.
Lista băncilor participante, publicată conform situației de la 23 octombrie 2026, include din Uzbekistan, printre altele, Ipak Yuli Bank, Asakabank, Uzpromstroybank și Davr Bank.
Pentru companii, asemenea mecanisme pot fi la fel de importante ca plățile mobile.
Ele permit băncilor să participe la finanțarea comerțului internațional utilizând instrumentele instituțiilor multilaterale de dezvoltare.
Totuși, participarea la un program nu dezvăluie automat volumul efectiv al operațiunilor finanțate de o anumită bancă.
Astfel, dezvoltarea infrastructurii financiare internaționale avansează simultan în mai multe direcții: prin integrarea sistemelor de plăți de retail, relațiile de corespondență bancară și instrumentele de finanțare a comerțului.
Infrastructura digitală devine o prioritate a strategiei naționale
În septembrie 2026, Banca Centrală a Uzbekistanului a prezentat strategia națională de dezvoltare a tehnologiilor financiare pentru perioada 2026–2030.
Documentul prevede modernizarea infrastructurii financiare digitale, îmbunătățirea interoperabilității sistemelor de plăți, dezvoltarea cooperării internaționale, protecția consumatorilor și consolidarea securității cibernetice.
Autoritatea de reglementare și-a stabilit obiectivul de a poziționa Uzbekistanul drept un centru fintech regional până la sfârșitul anului 2030.
Acesta este un semnal important privind prioritățile statului, însă, deocamdată, reprezintă un obiectiv strategic, nu o confirmare a unei poziții de lider regional deja obținute.
În august, Banca Centrală a purtat, de asemenea, discuții cu Tencent privind posibila integrare a infrastructurii naționale de plăți QR cu ecosistemele de plăți din străinătate.
Părțile au convenit să continue analiza tehnică și să pregătească o foaie de parcurs.
Separat, a fost discutată cooperarea cu Ant Group în domeniul plăților transfrontaliere.
Astfel de inițiative pot avea o importanță semnificativă pentru turism, comerțul electronic și deservirea clienților străini.
Totuși, ele nu ar trebui considerate deocamdată coridoare de plată funcționale. Comunicările publice ale autorității de reglementare confirmă existența discuțiilor și a intențiilor, nu lansarea efectivă a serviciilor respective.
Evaluarea impactului real va necesita monitorizarea numărului de participanți conectați, a acoperirii geografice, a volumelor tranzacțiilor și a costurilor plăților.
Kazahstan și Uzbekistan: concurența dintre două modele financiare
Ambițiile regionale ale Uzbekistanului trebuie evaluate ținând cont de poziția Kazahstanului, care dispune de o economie mai mare și de o piață financiară mai dezvoltată.
Potrivit datelor Băncii Mondiale pentru 2025, PIB-ul nominal al Kazahstanului a fost de 306,2 miliarde de dolari, al Uzbekistanului — de 147 de miliarde de dolari, iar al Kârgâzstanului — de 22,6 miliarde de dolari.
În același timp, economia Uzbekistanului a crescut mai rapid decât cea a Kazahstanului: cu 7,7%, comparativ cu 6,5%.
Diferența de dimensiune economică înseamnă că este încă prematur ca Uzbekistanul să revendice rolul de principal centru financiar al regiunii.
Potrivit lui Bruno S. Sergi, profesor de economie politică la Universitatea din Messina, Italia, și cadru didactic la Universitatea Harvard, SUA, dezvoltarea infrastructurii financiare a Asiei Centrale ar trebui evaluată nu doar prin prisma dimensiunii economiilor naționale, ci și a capacității sistemelor bancare de a susține relațiile economice internaționale.
„Viitorul arhitecturii financiare a Asiei Centrale nu este neapărat legat de apariția unui singur centru dominant. Kazahstanul și Uzbekistanul se pot dezvolta ca piețe financiare complementare. Pentru Uzbekistan, un avantaj esențial ar putea fi combinația dintre o economie în creștere, modernizarea sectorului bancar și extinderea conexiunilor internaționale de plăți. Totuși, competitivitatea reală nu va fi determinată de numărul produselor digitale, ci de capacitatea sistemului financiar de a asigura decontări fiabile, accesibile și previzibile pentru companii și investitori”, subliniază Bruno Sergi.
Cu toate acestea, modelele economice ale celor două țări nu trebuie doar să concureze, ci se pot și completa reciproc.
Kazahstanul dispune de o bază economică mai mare, în timp ce Uzbekistanul are o piață internă semnificativă și își extinde relațiile comerciale internaționale.
Pentru companiile regionale, valoarea nu constă atât în transferarea operațiunilor financiare dintr-o țară în alta, cât în posibilitatea de a interacționa fără obstacole între cele două piețe.
De exemplu, pentru o companie care activează atât în Kazahstan, cât și în Uzbekistan, previzibilitatea decontărilor, disponibilitatea operațiunilor valutare și comparabilitatea cerințelor bancare sunt mai importante decât poziția formală de lider a uneia dintre țări în ceea ce privește numărul proiectelor fintech.
Prin urmare, cel mai realist scenariu pare să fie dezvoltarea mai multor centre financiare interconectate, cu specializări diferite.
În acest model, Uzbekistanul își poate consolida poziția ca piață importantă a serviciilor bancare și de plăți, care deservește comerțul, transferurile de bani și activitatea economică internațională.
Ce limitează ambițiile financiare ale Uzbekistanului?
Principala limitare structurală este legată de rolul încă semnificativ al statului în sectorul bancar.
La 1 august 2026, băncile cu participare de stat dețineau 62% din activele și 65% din creditele sistemului bancar al Uzbekistanului.
O pondere ridicată a statului nu exclude, în sine, dezvoltarea serviciilor financiare internaționale.
Totuși, aceasta crește importanța calității guvernanței corporative, a transparenței deciziilor de creditare și a implementării consecvente a reformelor.
În analiza sa din iunie 2026, FMI a atras, de asemenea, atenția asupra necesității consolidării stabilității macrofinanciare și continuării transformărilor structurale.
Printre riscurile identificate de Fond s-au numărat incertitudinile externe și posibilitatea supraîncălzirii economiei pe fondul cererii interne ridicate.
A doua limitare o reprezintă dezvoltarea neuniformă a infrastructurii internaționale de plăți.
Chiar și în prezența aplicațiilor digitale moderne, operațiunile transfrontaliere rămân dependente de băncile corespondente, lichiditatea valutară, respectarea regimurilor de sancțiuni și cerințele diferitelor jurisdicții.
A treia limitare este comparabilitatea redusă a datelor disponibile.
Statisticile publice permit evaluarea volumelor comerciale, a activelor bancare și a transferurilor de bani, dar nu oferă o imagine completă a vitezei și costurilor reale ale plăților internaționale dintre țările Asiei Centrale.
Fără aceste date, nu se poate afirma în mod convingător că integrarea financiară regională a dus deja la reducerea costurilor pentru companii.
Ce va determina poziția Uzbekistanului în următorii cinci ani?
În perspectiva perioadei 2027–2031, consolidarea în continuare a rolului Uzbekistanului va depinde mai puțin de numărul inițiativelor internaționale anunțate și mai mult de rezultatele lor practice.
Primul criteriu este dezvoltarea unor canale funcționale de plăți transfrontaliere.
Vor conta numărul țărilor și băncilor conectate, volumul operațiunilor, costul transferurilor și proporția plăților finalizate cu succes.
Al doilea criteriu este extinderea finanțării comerțului internațional.
În acest caz, sunt importante volumele acreditivelor confirmate, garanțiilor, liniilor de credit și utilizarea efectivă a acestor instrumente de către întreprinderi.
Al treilea criteriu îl reprezintă schimbarea structurii sectorului bancar.
Reducerea concentrării activelor de stat, consolidarea băncilor private și îmbunătățirea calității guvernanței pot crea condiții suplimentare pentru concurență și cooperare internațională.
Al patrulea criteriu este implementarea strategiei naționale fintech.
Rezultatele acesteia ar trebui evaluate pe baza serviciilor lansate efectiv, a interoperabilității sistemelor de plăți și a gradului de adoptare a instrumentelor financiare digitale, nu în funcție de numărul acordurilor semnate.
Scenariul de bază presupune extinderea treptată a integrărilor internaționale de plăți, în paralel cu menținerea diferențelor dintre reglementările naționale.
Un scenariu mai favorabil ar putea deveni posibil dacă Uzbekistanul și statele vecine vor reuși să armonizeze standardele tehnice, să asigure funcționarea stabilă a canalelor de plăți transfrontaliere și să extindă accesul companiilor la finanțare internațională.
Scenariul negativ este asociat cu înăsprirea restricțiilor financiare externe, întârzieri în reformele bancare și situația în care numeroase acorduri tehnologice nu se transformă în servicii pentru care există o cerere reală.
Acestea sunt scenarii analitice, nu prognoze oficiale privind probabilitatea realizării lor.
