Mirela Loșniță
Adoptarea proiectului de lege care prevede acordarea unor indemnizații de merit pentru componenții legendarei echipe Steaua București, câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, a provocat o reacție puternică din partea Alexandrei Duckadam. Văduva lui Helmut Duckadam consideră că recunoașterea financiară acordată eroilor de la Sevilla vine mult prea târziu, la patru decenii de la performanța care a rămas unică în istoria fotbalului românesc.
Alexandra Duckadam a vorbit despre anii dificili prin care a trecut fostul mare portar după retragerea prematură din fotbal. Ea susține că Helmut Duckadam a fost nevoit să își găsească singur drumul după ce problemele de sănătate i-au încheiat cariera la doar 27 de ani.
Nemulțumirea sa este amplificată și de faptul că noul beneficiu îi vizează doar pe foștii sportivi aflați în viață. Urmașii celor care au murit între timp nu ar urma să primească indemnizația.
Indemnizații pentru membrii legendarei echipe Steaua ’86
Proiectul de lege inițiat de Ciprian Paraschiv prevede acordarea unor indemnizații de merit componenților echipei Steaua București care a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986. Sunt incluși în proiect și campioni continentali din handbal și volei.
După adoptarea de către Parlament, actul normativ a ajuns în etapa finală a procesului legislativ, urmând să fie trimis președintelui Nicușor Dan pentru promulgare.
Potrivit proiectului, indemnizația destinată beneficiarilor ar urma să fie de 6.240 de lei lunar.
Există însă o condiție importantă: banii sunt destinați foștilor sportivi care se află în viață. Beneficiul nu se transmite urmașilor celor care au făcut parte din echipa istorică, dar care au murit între timp.
În această situație se găsesc familiile unor nume uriașe din istoria Stelei, printre care Lucian Bălan, Ilie Bărbulescu, Emeric Jenei și Helmut Duckadam.
Pentru Alexandra Duckadam, faptul că o asemenea măsură apare la aproximativ 40 de ani după triumful de la Sevilla ridică o problemă mai amplă: modul în care România și-a tratat sportivii care au obținut una dintre cele mai importante performanțe din istoria sportului autohton.
Alexandra Duckadam critică momentul în care vine recunoașterea
Văduva „Eroului de la Sevilla” nu și-a ascuns dezamăgirea. În opinia sa, autoritățile ar fi trebuit să găsească mult mai devreme o formă prin care membrii acelei generații să fie recompensați și sprijiniți.
Alexandra Duckadam consideră greu de acceptat faptul că au trecut patru decenii înainte ca statul să ajungă la o asemenea decizie.
„Este inadmisibil că timp de 40 de ani nimeni nu s-a gândit să-i recompenseze financiar pe acești componenți ai unei echipe de fotbal care au reușit o performanță remarcabilă, să aducă în România Cupa Campionilor Europeni.
Lucru la care nu că nu mai sperăm, nici măcar nu mai visăm la așa ceva. Așa suntem noi, ne mulțumim și la 40 de ani. Oamenii ăștia ar trebui să trăiască vreo 200 de ani ca să ajungă să se bucure de aceste beneficii, nu?
La 40 de ani, când unii dintre ei nici nu mai sunt printre noi. Îi știm: Lucică Bălan, Bărbulescu, domnul Jenei, Helmut. E jenant, în situația în care au fost componenții unei echipe de fotbal a Armatei, a statului! Nu au reușit să găsească o modalitate să-i recompenseze sau să-i susțină!”
Declarațiile readuc în atenție destinul generației care, în primăvara anului 1986, a produs cea mai mare performanță europeană a fotbalului românesc la nivel de club.
Finala de la Sevilla a transformat mai mulți dintre jucătorii Stelei în simboluri ale sportului românesc. Dintre ei, Helmut Duckadam a rămas una dintre figurile emblematice datorită celor patru lovituri de departajare apărate.
Performanța sa a intrat în istoria fotbalului, iar numele portarului a devenit inseparabil de noaptea de la Sevilla.
Viața de după acel moment a fost însă mult mai complicată.
„Statul român trebuia să-și facă datoria față de ei”
Alexandra Duckadam a vorbit și despre situația concretă prin care a trecut soțul său.
Cariera lui Helmut Duckadam s-a încheiat foarte devreme, după apariția unor probleme de sănătate. Avea numai 27 de ani și trebuia să își construiască o viață în afara terenului de fotbal.
Văduva fostului portar spune că această perioadă a fost departe de imaginea unei vieți lipsite de griji pe care publicul ar putea să o asocieze unui sportiv care tocmai atinsese vârful fotbalului european.
„Iau doar cazul lui Helmut, la 27 de ani, după acea performanță incredibilă, a echipei și personală, de a apăra 4 penalty-uri, din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să se lase de fotbal. Nu știa să facă nimic altceva. Sigur, a făcut cum se făcea atunci, o școală profesională.
Dar la 27 de ani, să te apuci de altceva. A trebuit să-l susțină familia, să se orienteze astfel încât să supraviețuiască. A fost lăsat de izbeliște de Armată și de toată lumea. Și asta e dureros!
Acum, după 40 de ani, măcar să fie pentru cei care mai sunt și care în continuare nu o duc roz. Unii s-au realizat în antrenorat, afaceri, dar sunt mulți care nu au fost atât de norocoși și inspirați să facă lucruri pentru a putea trăi fără griji. Dar asta nu are vreo relevanță, statul român trebuia să-și facă datoria față de ei”, a declarat Alexandra Duckadam pentru FANATIK.
Mesajul Alexandrei Duckadam nu se limitează, astfel, la situația propriei familii. Ea atrage atenția asupra diferențelor dintre destinele foștilor campioni după încheierea carierelor sportive.
Unii dintre membrii generației Steaua ’86 au continuat în fotbal, au devenit antrenori sau au intrat în afaceri. Pentru alții, adaptarea la viața de după sport a fost mult mai dificilă.
În cazul lui Helmut Duckadam, retragerea timpurie a însemnat că fostul portar a trebuit să își regândească viața profesională într-un moment în care avea numai 27 de ani.
Ce venituri a avut Helmut Duckadam
Alexandra Duckadam a oferit și detalii despre veniturile de care a beneficiat fostul mare portar.
Contrar unei percepții care ar putea exista în spațiul public, Helmut Duckadam nu a beneficiat de o pensie de la Ministerul Apărării Naționale.
După ce, o perioadă, a primit pensie de invaliditate din cauza problemelor medicale, fostul portar a ajuns ulterior să primească o pensie de la Ministerul Afacerilor Interne. Aceasta era legată de activitatea sa ca polițist de frontieră.
Potrivit Alexandrei Duckadam, valoarea pensiei era de aproximativ 1.800 de lei.
Separat, fostului portar i-a fost acordată și o indemnizație de merit prin Ministerul Culturii. Accesul la această formă de sprijin era însă limitat de numărul de locuri disponibile.
Alexandra Duckadam a explicat mecanismul și a precizat că fostul său soț încercase inclusiv să îi ajute pe unii dintre foștii colegi să obțină o asemenea indemnizație.
„Helmut a primit o indemnizație de merit de la Ministerul Culturii, dacă nu mă înșel, unde este o listă de 500 de oameni. Următorul intră în urma decesului altcuiva. Pentru a fi pe listă trebuia să îndeplinești anumite condiții.
Helmut a avut dosarele mai multor colegi, dar, din păcate, nu toți s-au calificat pentru acea indemnizație. Era o sumă infimă, despre ce vorbim?
El a fost angajat în cadrul Ministerului de Interne ca polițist de frontieră și a primit pensie de acolo (n.r. 1.800 de lei), după ce ani de zile a primit pensie de invaliditate, pe caz de boală, din cauza problemelor pe care el le avea. Când a atins limita de vârstă, și aia cu penalizare, a primit pensie de la Ministerul de Interne”, a mai spus Alexandra Duckadam.
Detaliile oferite de văduva fostului internațional conturează o imagine diferită de cea asociată în mod obișnuit marilor campioni.
Deși Duckadam a rămas unul dintre cele mai cunoscute nume ale sportului românesc, celebritatea și performanța istorică nu au însemnat automat și o siguranță financiară pe măsura statutului său.
Tocmai de aceea, Alexandra Duckadam privește actualul proiect privind indemnizațiile prin prisma celor patru decenii care au trecut de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni.
Pentru o parte dintre eroii acelei seri, măsura nu mai poate produce niciun beneficiu direct.
Alexandra Duckadam continuă proiectele dedicate „Eroului de la Sevilla”
După dispariția lui Helmut Duckadam, soția sa și-a propus să păstreze vie memoria fostului mare portar.
Unul dintre proiectele în care s-a implicat este Cupa Duckadam, o competiție de fotbal dedicată copiilor și juniorilor. Turneul urmează să ajungă în 2027 la cea de-a treia ediție.
Alegerea unei competiții pentru copii nu este întâmplătoare. Alexandra Duckadam spune că fostul portar avea o relație specială cu cei mici și era recunoscut chiar și de generațiile născute la mult timp după finala din 1986.
„Încerc să-i țin vie memoria, să-l păstrez în memoria colectivă. Organizez acest turneu pentru copii. Helmut era foarte iubit de către copii, chiar și de copiii ai căror părinți nu erau născuți în 1986, toți știu de Duckadam. Helmut îndrăgea foarte mult copiii, de aceea am ales să fac un turneu pentru copii.
Sigur, linia de articole sportive Helmut Duckadam 86 merge mai departe. E o linie pe care am creat-o în timpul vieții împreună, cu mănuși de fotbal, echipamente, mingi. Îmi doresc să mai creez proiecte în amintirea lui, să-i cinstesc numele”, a mai spus Alexandra Duckadam.
Cupa Duckadam și linia de articole sportive care îi poartă numele reprezintă două dintre inițiativele prin care familia încearcă să ducă mai departe moștenirea fostului portar.
La patru decenii de la noaptea de la Sevilla, performanța lui Helmut Duckadam rămâne unul dintre momentele definitorii ale fotbalului românesc. Pentru familia sa, însă, în spatele imaginii eroului care a apărat patru lovituri de departajare există și povestea unui om obligat să își reconstruiască viața foarte devreme, după o retragere provocată de problemele de sănătate.
